Tristete
De ce cu soarta Doamne m-ai lovit?
Sa am un suflet trist si istovit,
Sa am doar lacrimi pe obraz, durere
Sa plang eu mult, sa plang doar in tacere.
Si simt ca intr-o zi eu ma voi duce,
Caci viata mea acum e la rascruce.
Eu, nimanui nu daruiesc o viata ca a mea,
E ca un pom uscat sau ca o stinsa stea.
Am inima firava si sufletul bolnav,
Eu ti-am slujit iubire, ti-am fost precum un sclav.
Nu, nu m-ai pretuit… N-ai sa ma pretuiesti,
N-as vrea macar in ochi, acum sa ma privesti.
Am vrut sa fiu ca floarea ce infloreste-n mai.
Si de la tine viata, iubire sa imi dai.
Mi-ai dat doar nesperanta si dragoste-otravita…
Mi-aduci nefericire, am fost nefericita !
O clipa de iubire si ani de suferinta,
Cu lacrimile mele s-alerg doar spre cainta…
Nu, nu mai vreau durere si nici insingurare,
Simt inima cum tace si creierul cum moare.
Nu, nimeni nu va plange si nu va suferi,
Nu, nimeni n-a iubit si nici nu va iubi.
Eu am cerut iubire, nu vreau din nou sa cer.
O ! Doamne , fie-ti mila si-nalta-ma la cer.
De iad mi-e groaza, frica… si-as vrea sa merg in rai…
Iti cer prea multe Doamne…cand fericire n-ai.
O! Doamne, iarta-ti robul ce plange pe pamant,
Iarta-l pe cel ce doarme, acolo in mormant.
Pe lumea-aceasta rea cand eu nu voi mai fi,
Cand pomii toti vor plange si strugurii din vii,
Citeste tu, straine… doar randurile mele,
In viata sunt si bune, dar foarte multe rele.
