Punct mort


Punct mort

Mi-am depăşit sufletul în jocul iubirii,
Am traversat marea tăcerii
Şi am ajuns într-un punct mort.
Ia-mă de mâna.
Ţine-mă-n viaţă.
Îmbrăţişează-mă şi voi simţi din nou că trăiesc !

Published in: on noiembrie 24, 2014 at 5:00 pm  Comments (9)  
Tags: , , , , ,

Când Regina Nopţii îşi legăna parfumul


Când Regina Nopţii îşi legăna parfumul

Regina Nopţii şi-a dezbrăcat rochia
Sub privirea întunericului.
Întunericul a cuprins-o,
Şi a înfăşurat-o într-o dezmierdare enigmatică…
Dincolo de lumina Lunii,
Dincolo de strălucirea stelelor,
Dincolo de răcoarea şoaptelor apuse,
Dincolo de el şi de tainele lui.
Învălmăşită,
Şi-a desfăcut petalele
Şi s-a lăsat atinsă.
Cât parfum de iubire !

Published in: on noiembrie 18, 2014 at 8:00 pm  Comments (22)  
Tags: , , , , ,

Nu-ştiu-de-ce


Nu-ştiu-de-ce

Noaptea îşi lumina privirea,
În podul palmelor,
Când focul se-aprindea,
Sub tăcerea mea.
Cartea se-nchidea,
Lumina se stingea
La înc-o rugăminte
Ce arde în cuvinte !

Published in: on noiembrie 13, 2014 at 7:30 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

În acelaşi timp cu timpul


În acelaşi timp cu timpul

Farurile-şi iau lumina din pumn,
Îl deschid şi las liniştea să mă conducă.
Pe margine apar copacii adormiţi.
Îi trezesc.
Îmi menţin viteza de mers.
Frunzele ameţitoare se clatină,
Una câte una.
Ziua mă prinde din urmă.
Opresc.
Pornesc, din nou.
Şoaptele capătă o altă formă.
Obişnuinţa claxonează încă din timp.
Semnalizez şi mă strecor printre scuzele avariate.
N-am ratat ora de vârf.
Timpul se deplasează paralel cu mine.
Simt nevoia să-l depăşesc.
Oare unde am impresia c-ajung ?

Published in: on noiembrie 9, 2014 at 9:35 pm  Comments (21)  
Tags: , , , , ,

Lacrima din răsărit


Lacrima din răsărit

Când lacrima din răsărit
Nu se plimba pe obrăjori,
Avea în pasul ei timid
Un alt motiv desprins din zori.

Voia s-ajungă la căldură
În sufletul purtat de dor,
Dar şoaptă ei ca semnătură
S-a rispit, uşor, în zbor…

În ceaţa densă a-ngheţat,
Iar chipul ei plăpând, subtil
S-a încălzit, fiind salvat
De-un zâmbet dulce de copil.

Published in: on noiembrie 6, 2014 at 10:00 am  Comments (16)  
Tags: , , , ,

Când am imprimat emoţia în sufletul tău


Când am imprimat emoţia în sufletul tău

Am legat lumea de picioare,
Am acoperit gura timpului,
Am secat ochii întrebători,
Am risipit mirosul din trăiri,
Am ascuns auzul în urechile iertării,
Şi-am conturat chipul străbătut de nopţile nedormite
Cu speranţa şi dorinţa de a-mi răspunde chemării.
Mai aveam zgomotul să-l adorm,
Dar liniştea m-a împiedicat să o găsesc.
M-am strecurat printre cuvinte
Şi am deschis cartea la zâmbetul tău.
Am citit de ori aceleaşi fraze,
Am urmărit cu privirea fiecare gând,
Apropiindu-ţi răbdarea de sufletul meu.
M-ai simţit. Ţi-am vorbit. Timpul s-a scurs.
Ce ai de spus ?

Published in: on noiembrie 2, 2014 at 4:35 pm  Comments (22)  
Tags: , , , ,

Când se iubeau dincolo de timp


Când se iubeau dincolo de timp

S-a născut într-o zi de primăvară,
A desfăcut nodul amintirilor
Şi a lăsat timpul să-i stea aproape.
Nu s-a temut,
Şi-a alungat teama
Când fiecare gând de-al lui
O mângâia şi-i aducea lumina zilelor
din stropii întunecaţi care picurau cu repeziciune
peste geamurile-n care
se oglindea fericirea în mersul grăbit
pe strada clipelor răsfirate.
A crescut în braţele lui
Şi s-a regăsit…
Cu cei 11 paşi parcurşi,
Cu cele 11 zâmbete ale lui,
Cu cei 11 nori pe care pluteau,
Cu cele 11 priviri pătrunzătoare,
Cu cei 11 copăcei desenaţi din dragoste,
Cu cele 11 dansuri ale Lunii
Şi
Cu cele 11 linii ale pasiunii parcuse de şoaptele lor.
De 11 ori şi-au spus “Te iubesc”,
Când două uşi se deschideau simultan la 11:11.
Atunci era
Ora în care se preda iubirea,
În cea de-a 11-a lună
Când ea adormea într-un gând
şi el se trezea a-11-a oară,
cu acelaşi glas din visele ei.

Erau doi, unul lângă celălalt.
O completa,
pentru că 11 era o parte din ea.

Coroniţa mângâierii


Coroniţa mângâierii

Din şoaptele noastre,
Florile au prins culoare.
S-au aplecat tăcute spre mine
Şi le-am împletit într-o coroniţă a mângâierii.
Ţi-o voi dărui-o, o vei purta-o şi te voi numi
>>Gândul cel dintâi al sufletului meu<<.

Published in: on octombrie 22, 2014 at 7:00 pm  Comments (16)  
Tags: , , , ,

Când timpul se trezea prin ochii dimineţii


Când timpul se trezea prin ochii dimineţii

Oasele dimineţii trosneau
pe spatele curajului de a înfrunta
o nouă zi.
Urmele nopţii se topeau
în căldura şoaptelor lui
care aduceau un zâmbet
când rostea cu duioşie
Bună dimineaţa !
Privirile aruncate în tăcere
Despicau gândurile pe care
Tu sau eu
Le roteam pe degete.
Respiram.
Nu puteam să-mi imaginez
Cum pe coapsele frăgezite ale străzii,
Oamenii îşi abandonează sufletul,
Trecut ca o pală de vânt pe marginea zilei.
Nu înţelegeam.
M-ai prins uşor de mână
şi închideai tainele scrisului în mine.
Aşteptam să ajung,
dar în paşii grăbiţi
mă întâmpinau stolurile
care deseneau
un rămas bun pe cerul deschis ca un felinar…
frunzele se desprindeau şi parcă aplaudau
mişcările maiestoase din aripile sidefate.
Era un spectacol al lor, al timpului, al toamnei,
dar şi al tău,
pentru că
dimineaţa şi noaptea se întâlneau adesea
prin culoarea ochilor tăi.
Dacă la primul cuvânt răsărea soarele,
acum, în ultimele rânduri,
separ în virgule mici,
Întunericul aşezat ca acoperământ.
E noapte, e noaptea dimineţii.
M-am lăsat cuprinsă în braţele timpului
Şi tu, m-ai alintat.
Sărută-mă…

Suflarea din magnetofon


Suflarea din magnetofon

Dezlipită de cămaşa
Timpului cel amator,
M-am oprit pentru un timp
Încercând un nou zăvor.

Dar în drumul către tine,
Am surprins un om şezând
Cum în braţe îşi ţinea
Un magnetofon cântând.

Era rupt dintr-o suflare
Nu-i păsa cine-l priveşte
Doar o urmă dintr-un sunet
Se părea că-l linişteşte.

Căutând prin buzunare
Bucurie să-i ofer
Am găsit un petec şters
Din scrisoarea “Scriu şi sper…

Aplecandu-mă să-i las
Litere dintr-o dorinţă
Ochii cerului şi-ai lui
Se scăldau în suferinţă.

Mă-ntrebam dac-aş putea
Să-l întreb ce s-a-ntâmplat
Dar când m-am apropiat
S-a sfiit şi a oftat.

Din cuvintele pe care
Ţi le-am adresat odată
Zăceau altele-nvechite
Prelingându-se pe stradă.

Lăsând urma să mă-nveţe
Să păşesc încetişor
Am simţit o adiere
De iubire şi de dor.

Gândurile m-apăsară
Iar pe umărul pictat
Din magnetofonul vechi
Se-auzea un sunet cald.

Câteva cuvinte care
S-au aprins în taina mea
Imbrăcându-le în lacrimi
Se stingeau în palma ta.

Omul de pe strada-aceea
Care-n îmbrăţişa durerea
Din vechiul magnetofon
Dăruia doar mângâierea.

Şi cuvintele-au prins viaţă
Ce ţi-am scris se auzea…
Era simpla melodie
Dintr-un colţ ce te chema.

%d bloggers like this: