Martor ne e marea


Martor ne e marea…

Călcam amândoi pe nisipul fierbinte,
Stăteam îmbrăţişaţi, îţi mai aduci aminte?
Şi briza cald-a mării cu noi ea se juca…
Erai puţin gelos , iubitule, pe ea.

Şi mi-ai jurat iubire, iubire îţi juram
De nimeni nu ştiam, ce fericiţi eram…
Spuneai cuvinte dulci, cât de frumos era,
Şi marea auzea căci, martor era ea.

Când marea m-a atins, te-ai supărat pe ea
Voiai să o înfrunţi, dar mării nu-i păsa.
Era atât de lină şi ne-atingea pe noi…
Dar ea, doar ne-a unit, să fim mereu doar doi.

Era aşa tăcere, doar vântul mai vorbea,
Eram puţini tăcuţi şi marea aştepta…
Voia să mă săruţi, încet puţin ofta
Şi când m-ai sărutat, marea frumos zâmbea.

Acele zile dulci, noi nu le vom uita
Doar marea ne-a făcut ca să trăim iubirea.
Şi am plecat de-acolo, dar nu e în zadar…
Căci ştii ce a spus marea ?
« -Vă veţi întoarce iar ! »

Advertisements
Published in: on August 20, 2011 at 7:59 pm  Comments (8)  
%d bloggers like this: