Noaptea
A trecut o zi ce n-o pot uita.
Şi apare seara la fereastra mea,
Luna de pe cer priveşte la stele
Cât de mare-i ea acum între ele.
Eu privesc la stele,
Şi vorbesc cu ele,
Ca să pot urca,
Sus la steaua mea.
Apare şi luna, sus ca o regină
Îmbrăcată-n alb, scăldată-n lumină.
Se uită la mine şi-mi zâmbi uşor,
Stă cu ochii veseli parcă i-a fost dor.
Eu privesc la ea şi-i şoptesc :
-Luna mea cea bună ! Hai ia-mă în zbor !
-Aş veni acum stea de pe pământ,
Dar eşti prea departe şi n-am cum s-ajung.
Advertisements
As veni acum stea de pe pamant,
Dar esti prea departe si n-am cum s-ajung 🙂
Sa inteleg ca’s versurile preferate din poezia aceasta ?!
Sunt frumoase, nu?
…eu asa zic…
Acum nu stiu ce cred altii …
deci?!
cele mai frumoase 🙂
Ok…
Multumesc !
😉
Thanks for letting me camp out in your blog for a little while today. I had a great time and tried to leave my campsite as good as when I arrived. I’ll be back!
:D:D
You welcome !
Cum se spune: “Noaptea-i un sfetnic bun”…Imi place!
“Eu privesc la ea si-i soptesc :
-Luna mea cea buna ! Hai ia-ma in zbor !”
Versuri linistitoare 🙂
… hmmm !
:D:D
Gorgeous!!!!!!!!!!!!