Când voi pleca…


Când voi pleca… 

Atunci când voi pleca, iubitul meu
În Paradis unde sunt flori şi pomi,
Voi rătăci mereu în gândul tău,
Voi fi un bob de rouă peste geana ta în zori !

Te voi striga, dar n-o să mă auzi…
Voi fi o şoaptă rătăcită, ecou după ecou…
Şi n-o să ai atunci cum să-mi răspunzi,
Voi fi o lacrimă pe trist, obrazul tău.

În floare, acolo-n Paradis, mă voi schimba,
Voi creşte sub a pomilor răcoare,
Dar nemurire, eu tot nu voi avea…mă voi usca,
Şi lacrima din sufletul tău, moare.

Când voi pleca, aş vrea ca nimeni să nu plângă.
Cui i-ar păsa de mine , dacă mor ??
Prea multe lacrimi, a mea inimă a putut să strângă,
Şi-aş vrea acum să recitesc : ” Mai am un singur dor ! “

Published in: on March 14, 2012 at 7:19 pm  Comments (10)  
%d bloggers like this: