Tristeţe


Tristeţe 

De ce cu soarta Doamne m-ai lovit?
Să am un suflet trist şi istovit,
Să am doar lacrimi pe obraz, durere
Să plâng eu mult, să plâng doar în tăcere.

Şi simt că într-o zi eu mă voi duce,
Căci viaţa mea acum e la răscruce.
Eu, nimănui nu dăruiesc o viaţă ca a mea,
E ca un pom uscat sau ca o stinsă stea.

Am inima firavă şi sufletul bolnav,
Eu ţi-am slujit iubire, ţi-am fost precum un sclav.
Nu, nu m-ai preţuit… N-ai să mă preţuieşti,
N-aş vrea măcar în ochi, acum să mă priveşti.

Am vrut să fiu ca floarea ce înfloreşte-n mai.
Şi de la tine viaţă, iubire să îmi dai.
Mi-ai dat doar nesperanta şi dragoste-otrăvită…
Mi-aduci nefericire, am fost nefericită !

O clipă de iubire şi ani de suferinţă,
Cu lacrimile mele s-alerg doar spre căinţă…
Nu, nu mai vreau durere şi nici însingurare,
Simt inima cum tace şi creierul cum moare.

Nu, nimeni nu va plânge şi nu va suferi,
Nu, nimeni n-a iubit şi nici nu va iubi.
Eu am cerut iubire, nu vreau din nou să cer.
O ! Doamne , fie-ţi milă şi-nălţă-mă la cer.

De iad mi-e groază, frică… şi-aş vrea să merg în rai…
Îţi cer prea multe Doamne…când fericire n-ai.
O! Doamne, iartă-ţi robul ce plânge pe pământ,
Iartă-l pe cel ce doarme, acolo în mormânt.

Pe lumea-aceasta rea când eu nu voi mai fi,
Când pomii toţi vor plânge şi strugurii din vii,
Citeşte tu, străine… doar rândurile mele,
În viaţa sunt şi bune, dar foarte multe rele.

Advertisements
Published in: on May 29, 2012 at 10:06 pm  Comments (27)  
%d bloggers like this: