Fără de noroc


Fără de noroc

În mai când s-a născut biata albină
Când s-a văzut în noua ei grădina,
Credea că este raiul pe pământ…
Dar nu ştia că-n viaţa ei vor fi atât:

…doar ploi şi vânt.

În noul stup, n-a zăbovit prea mult,
Căci izgonită a fost far’ un cuvânt.
Şi în alt stup a fost primită
Şi doar acolo, ea a fost iubită.

Când într-o zi perechea şi-a-ntalnit,
Zburau doar împreună… spre cer, spre infinit.
Şi viaţa le păreau atâta de uşoară,
Şi seamă nu-şi dădeau că timpul trece… zboară.

Şi într-o zi când ea, de el n-a ascultat
Când aripa şi-a frânt. Ah, Doamne…ce-a oftat !
Dar nu voia nimic, doar ajutor cerea,
Dar toţi o părăsise şi nici că le păsa.

S-a-ntors din nou la stup zdrobită de durere,
Plină de deznădejde şi fără să mai spere,
Şi aripa cealaltă s-a frânt şi a căzut.
« – De ce nu e iubirea aşa cum am crezut ? »

Advertisements
Published in: on June 28, 2012 at 11:51 pm  Comments (48)  
%d bloggers like this: