Basmul iubirii noastre


Basmul iubirii noastre

Eram cenuşăreasa ce nu găsea iubirea
Şi disperată căutăm atât : doar fericirea.
De micul prinţ nimic ea nu ştia,
Era atât de tristă întruna şi plângea.

Veni şi vara şi nici nu mai spera vreodată,
Să fie fericită şi ea că orice fată.
Era că un lăstar de floare ce ar fi vrut să crească,
Şi prinţul ei să vină, cu drag să o iubească.

Timpul trecea grăbit şi nici nu se gândea,
La prinţul ce visa, aflase acum de ea.
Mica cenuşăreasă spre bal se îndrepta,
Ajunse şi aici, nimeni n-o aştepta.

Povestea abia începe. Căci într-o bună zi,
În sufletul ei blând, soarele răsări.
“În viaţa mea de-atunci, tu ai apărut
Şi ne-am zâmbit frumos atunci când ne-am văzut.

Teama a dispărut, nimic nu mă mai doare
Că tot ce a fost trist, acum e doar visare,
Acum eşti prinţul meu ce nu-l mai las să plece,
Iubirea ce-o purtăm nicicând ea nu va trece.

Nimic eu nu regret, am învăţat s-aştept
Şi ştiu că tu mă aperi şi că mă strângi la piept.
Mi-ai dăruit iubire, eu simt iubirea ta,
Priveşte-mă în ochi, să vezi iubirea mea.

Nu am crezut vreodată, nici în visele de noapte,
Că prinţul a venit de-acolo, de departe.
Noi suntem fericiţi o ştim numai noi doi
Şi basmul nostru se-ncheie doar cu noi.

Eram cenuşăreasa, acum sunt floarea ta.
Eşti prinţul ce-aşteptam să vină-n viaţa mea.
Te rog, întinde mâna, învaţă-mă să zbor,
Acolo sus departe, unde nu-i niciun nor !”

Advertisements
Published in: on July 21, 2012 at 5:33 pm  Comments (54)  
%d bloggers like this: