Tăcere deplină


Tăcere deplină 

E linişte în casă şi afară,
E soare mult, lumină…
Da, e vară !
Miroase-a fân cosit şi-a fragi,
Vântul adie cu miros de brazi.
E linişte în suflet, e linişte deplină.
Zâmbetul mamei mi-aduce lumină.
Razele cad tăcute pe iarbă,
Căldura din vene parcă vrea să fiarbă.
Tăcut e izvorul, îl privesc şi tac,
Şi frunzele-s mute, agăţate-n copac.
Căldura mă-năbuşe, dar şi ea parcă tace.
Dorul din mine, e tăcut…parcă zace.
Tăcere prea multă e în jur şi în suflet.
Aş vrea să vorbesc, dar nu pot nici să cuget.
Dar tac, privind către soare.
Alerg către umbră, de căldura cea mare.
E liniştea verii când stai şi-o priveşti.
Trezeşte-te la viaţa ! 
Nu uita să iubeşti !

Published in: on July 24, 2012 at 12:14 pm  Comments (85)  
%d bloggers like this: