Mai pot spera?



Mai pot spera?

Când soarta mi-a zâmbit,
Nimic nu-mi trebuia.
Speram şi m-am gândit…
C-o să rămână aşa.

Dar timpu-aleargă-ntr-una…
Cu greu îl pot opri.
Din nou i-am pierdut urma.
De ce aş mai zâmbi?

Tristeţea nu-mi da pace,
De ce mă urmăreşte?
Sufletu-n mine zace.
Durerea, iar sporeşte.

Aş vrea să pot pleca…
Dar mama s-a-ntristat.
“Copile, nu-i aşa…
Mai ai de învăţat!”

Ce-i de făcut acum…
Idei îmi trec prin minte.
Voi căuta alt drum.
Voi merge înainte.

Published in: on July 26, 2012 at 7:33 pm  Comments (78)  
%d bloggers like this: