Enigma trecutului meu


Enigma trecutului meu

Aş vrea să spun de la-nceput.
Sunt conştientă de trecut.
Doar Dumnezeu a hotărât
Ziua în care m-am născut.

Povestea n-a-nceput cu bine.
Tristeţea încă-mi aparţine,
Căci steaua care avea să strălucească,
Unde urma să se adăpostească?

O zi de viaţa , pentru mine însemna enorm.
Căci nu ştiam să spun atunci :” N-am somn!”
Dar cea care pe lume m-a adus,
Ştia deja în minte ce şi-a pus.

Ca eu, copilul, fără nicio vină…
Să plec departe, să îi fiu străină.
Dar, Dumnezeu m-a binecuvântat
Căci două suflete , cu drag m-au aşteptat.

Mi-au oferit dragostea lor şi-un loc ferit.
Pe mine , de îndată m-au iubit.
Ce pot să spun mai mult de-atât?
Să îţi iubeşti părinţii, nimic n-ai de pierdut !

Iar dacă cineva trecutul ţi-l va aminti…
Ignoră-l, nu-l certa !
Tot tu vei suferi…
De asta îmi e teamă şi îmi va fi mereu.
Dar zi de zi mă voi ruga lui Dumnezeu,
Să-mi dea răbdare cum numai El va şti,
Căci fiecare om greşeala o va plăti.

Advertisements
Published in: on October 14, 2012 at 6:05 pm  Comments (109)  
%d bloggers like this: