O floare, şi-apoi stea…


O floare, şi-apoi stea…. 

Ascultă-mă puţin , nu-i greu !
Chiar de-i prezent, povestea am trăit-o eu.
Visam neîncetat la dragostea cea mare.
Era un vis,iar eu eram o floare.

Şi-n fiecare zi-nfloream, mi-era aşa de bine !
Credeam că mi-e de-ajuns ce-mi aparţine.
Iubea parfumul meu , nu floarea ce creştea…
Şi de-asta a plecat din viaţa mea.

A trecut un timp apoi.
Am dat de frig, am dat de ploi.
Ca floare n-am trăit prea mult,
Dar nopţile când nu dormeam, n-am să le uit.

Mi-era aşa de greu să ştiu ce am trăit,
Dar într-o zi,o stea m-a-nveselit.
Ne-am cunoscut în universul sfânt.
De-atunci m-a îngrijit , nu m-a lăsat să plâng.

Ochii verzui de stea m-au oglindit
Soarta o voi urma şi ştiu ce-am de iubit !
Asta-i povestea mea. De ţi-a plăcut…
Urmează-ţi şi tu steaua  şi ştii ce-ai de făcut !

Advertisements
Published in: on October 27, 2012 at 3:00 pm  Comments (67)  
%d bloggers like this: