Clipe dulci
Cuvintele ascunse le-am aflat,
Le-ai dăruit doar când te-am ascultat.
Iubirea ta e sinceră şi nu amară,
Privirea ta e tot ce mă-nconjoară.
E soare acum… nu mai e nor,
Doar Domnul mi-a venit în ajutor.
Un zâmbet s-a născut şi lacrima s-a şters.
Luminile speranţei se-aprind în Univers.
Cum va fi totul, de-acum în viitor?
Ieri am aflat, dar azi nu-mi e uşor !
O lacrimă
Pe obrazul cald curge lacrima mea.
…o prind în palmă şi privesc la ea.
Sufletul e trist , e trist şi suspină,
Aştept fericirea.
Oare o să vină ?!
Nopţi la rând aştept …
…să găsesc din nou, steaua fericirii.
Paşii mi-i îndrept..
Pe strada cea nouă ce are ascunsă,
O cheie-a iubirii.
Mi-e teamă din-nou când eu voi porni
…să parcurg un drum …
Cine-l va sfârşi?
………………………………..
La final când eu am ajuns la poartă,
Cheia s-a predat ,
Unei alte străzi care se numeşte…
“Vis urmat de soartă”.
Vei reveni
În fiecare zi când mă trezesc,
Mă uit pe geam şi dulce , eu zâmbesc.
Dar astăzi m-am simţit ciudat,
Un mesaj trist de-afară, am aflat.
Era notat cu litere ca din povesti,
Căci cel ce l-a trimis, ţi-l aminteşti…
E soarele ce cu lumină te răsfaţă
Şi te trezeşte-n fiecare dimineaţă.
Mesajul său era de rămas-bun.
Scria că a plecat, că-şi căuta alt drum
Cum să-i reziste iernii ce sosea?
Şi pentru asta a hotărât să-şi caute o stea…
Va şti unde să meargă, ce are de urmat…
“Nu te-ntrista , acum !” Pe mine m-a rugat.
Nu ar fi drept să mă-ntristez pe soare,
Ştiu, îmi e greu…e lungă depărtare.
Dar am speranţa-n suflet…
Când el va reveni…
Dulce va fi ziua , când iar îmi va zâmbi !
Simplitate
Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !
De ce-aş ieşi în evidenţă cu ceva?
Sunt doar un om.
Şi viaţa e a mea !
Da, înţeleg că timpul nu stă-n loc…
Apar schimbări, apare un nou joc.
Prefer să am doar Universul meu,
Căci de mi-e greu , mă rog lui Dumnezeu.
Aştept când sunt lipsită de putere
Răbdarea îmi alina orice durere.
În suflet de se-aşterne greutatea,
Zâmbesc… căci mă descrie simplitatea.
Viaţă călătoare
Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim
Şi doar trăind putem noi să iubim.
Acum , vremea e bună pentr-o călătorie…
E soare mult şi trenul, drumu-l ştie,
Iar dacă se va rătăci vreodată,
Un înger îl va ajuta să dea de-o poartă…
Iar dacă poarta e mereu deschisă,
Să o închizi e lege interzisă….
Căci Dumnezeu când a deschis poarta cerească,
Un înger a trimis să o păzească.
De vreţi s-aflaţi mai multe locuri…
Respecta regula…e simplu , ca în jocuri.
Căci soarta fiecărui om are o cheie,
De-o pierzi sau o ascunzi , viaţa se-ncheie.
Şi anii trec grăbiţi…deci trenul fuge
De este bun sau rău, timpul se scurge.
Şi nu poţi face cale-ntoarsa pentr-o zi.
Şi atunci… ţi-ar fi plăcut ce-ai de urmat, să ştii.
Când treci prin clipe grele şi sufletul ţi-e trist,
Ai vrea ca trenul tău să fie pacifist.
Să scape de durere, să treacă de ninsori,
Să fie soare iar, să strângă iar comori.
De vei greşi cândva,
Trenul va dereia…
De nu ştii ce să crezi , acum…
Ajuta trenul tău să aibă un drum bun !
Motive
Cu drag privesc cerul senin.
Şi vântul bate tot mai lin.
Stau liniştită şi privesc Universul.
Privesc spre planete cum îşi deapănă mersul.
Privesc viitorul ce nu-mi aparţine…
Nimic pe lume nu-mi va rămâne.
Sau îmi rămâne: o zi fără soare,
O zi-ntunecoasă …şi asta nu moare.
Privesc pădurea şi zarea privesc,
Doar florile acum, cu drag îmi zâmbesc.
Caut motive să nu mai fiu tristă,
Cum să-mi dau seama că ele există ?
Dorinţa unui trandafir vremelnic
A tot plouat fără oprire,
Iar azi când soarele a răsărit,
Aş vrea ca lumea toată să admire
Un trandafir de pe covorul arămiu, ce e-nflorit.
A tot luptat din greu să spere , să trăiască…
Petalele-i catifelate sunt ude şi-amorţiţe.
Lui Dumnezeu va trebui să-I mulţumească,
De viaţa ce i-a dat-o şi visele-mplinite.
Ca florile plăpânde suntem în viaţa ce-o trăim.
Cu bucurii, tristeţi…chiar cu dureri apăsătoare
Amarul să-l lăsăm… să ştim să ne iubim !
De-i zi cu nor sau soare, viaţa e ca o floare.
Poţi fi un bobocel de trandafir,
Durerea nu te-ntreaba de vizita surprinsă.
Aşa că drumul tău e simplu fir,
Ce poate fi-ntrerupt şi viaţa este stinsă.
Toţi trandafirii i-aş salva de aş putea
Şi vor lega în suflet o dulce apropiere,
Dar sunt un simplu om şi-atunci mă voi ruga,
Ca Bunul Dumnezeu să le ofere mângâiere.
Denisa Aricescu 