Dorinţa unui trandafir vremelnic


Dorinţa unui trandafir vremelnic

A tot plouat fără oprire,
Iar azi când soarele a răsărit,
Aş vrea ca lumea toată să admire
Un trandafir de pe covorul arămiu, ce e-nflorit.

A tot luptat din greu să spere , să trăiască…
Petalele-i catifelate sunt ude şi-amorţiţe.
Lui Dumnezeu va trebui să-I mulţumească,
De viaţa ce i-a dat-o şi visele-mplinite.

Ca florile plăpânde suntem în viaţa ce-o trăim.
Cu bucurii, tristeţi…chiar cu dureri apăsătoare
Amarul să-l lăsăm… să ştim să ne iubim !
De-i zi cu nor sau soare, viaţa e ca o floare.

Poţi fi un bobocel de trandafir,
Durerea nu te-ntreaba de vizita surprinsă.
Aşa că drumul tău e simplu fir,
Ce poate fi-ntrerupt şi viaţa este stinsă.

Toţi trandafirii i-aş salva de aş putea
Şi vor lega în suflet o dulce apropiere,
Dar sunt un simplu om şi-atunci mă voi ruga,
Ca Bunul Dumnezeu să le ofere mângâiere.

Advertisements
Published in: on November 1, 2012 at 6:11 pm  Comments (81)  
%d bloggers like this: