Viaţă călătoare


Viaţă călătoare 

Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim
Şi doar trăind putem noi să iubim.

Acum , vremea e bună pentr-o călătorie…
E soare mult şi trenul, drumu-l ştie,
Iar dacă se va rătăci vreodată,
Un înger îl va ajuta să dea de-o poartă…

Iar dacă poarta e mereu deschisă,
Să o închizi e lege interzisă….
Căci Dumnezeu când a deschis poarta cerească,
Un înger a trimis să o păzească.

De vreţi s-aflaţi mai multe locuri…
Respecta regula…e simplu , ca în jocuri.
Căci soarta fiecărui om are o cheie,
De-o pierzi sau o ascunzi , viaţa se-ncheie.

Şi anii trec grăbiţi…deci trenul fuge
De este bun sau rău, timpul se scurge.
Şi nu poţi face cale-ntoarsa pentr-o zi.
Şi atunci… ţi-ar fi plăcut ce-ai de urmat, să ştii.

Când treci prin clipe grele şi sufletul ţi-e trist,
Ai vrea ca trenul tău să fie pacifist.
Să scape de durere, să treacă de ninsori,
Să fie soare iar, să strângă iar comori.

De vei greşi cândva,
Trenul va dereia…
De nu ştii ce să crezi , acum…
Ajuta trenul tău să aibă un drum bun !

Advertisements
Published in: on November 9, 2012 at 6:30 pm  Comments (58)  
%d bloggers like this: