Ploaia


Ploaia 

Acum, vremea e tristă
Şi plouă neîncetat.
Mă căuta suspinul,
Dar nu l-am aşteptat.

Nu caut să mă plâng,
Căci nu mai am scăpare…
De cauţi un răspuns,
Tot suferi şi te doare.

Seninul din priviri,
Ce oglindea iubirea
L-a tulburat neşansa,
L-a tulburat simţirea.

Căci da, norii ce trec
Se duc şi nu revin
Sau caută s-aducă,
Doar lacrimi şi venin.

Din lista cu-ntrebări,
Am să aleg doar două:
“Ce caut pe pământ ?
De ce cu lacrimi plouă?”

De voi primi răspuns,
Nu ştiu ce o să fac,
Voi continua să scriu,
Dar totuşi, o să tac.

Şi las gândul acum,
Căci nu îmi face bine,
Continuu să ascult,
Ploaia ce rece, vine !

Îmi place să privesc
Pe geam cum se preling,
Cristale mici de ploaie,
Şi-apoi se sting…se sting !

Las cartea să se-nchidă,
Povestea o ascund.
Din nou stau la fereastră,
Să văd norii cum plâng.

Şi parcă n-am răbdare
Aş vrea să merg afară,
Să mă atingă, ploaia
Să nu mă uite iară…

Dar când să o salut
Deodată s-a oprit
Aveam un mare dor,
În palme să o prind.

M-am bucurat atunci,
Căci mi-a lăsat scrisoare
Tot răul l-a spălat…
Şi-acum e din nou soare.

Mesajul l-am găsit,
În dulcele parfum,
La liliacul violet
Ce e-nflorit , acum.

Şi ploaia pentru mine
E martoră mereu,
De-o chem să-mi fie aproape
M-ajută când mi-e greu !

Dar când va mai ploua,
Tu ce vei crede, deci…
Stropii de ploaie-i prinzi ?
Sau îi consideri reci ?

Advertisements
Published in: on April 5, 2013 at 2:30 pm  Comments (50)  
%d bloggers like this: