Loc magic-“Valea Doftanei”

Loc magic-“Valea Doftanei”

Viaţa e dulce şi frumoasă,
Atunci când eşti la tine acasă.
Lumina din pădure să o surprinzi, cu dor…
E farmec şi visare în lumea munţilor.
Apă despică versanţii din vale,

Dimineaţa te-ncântă cu a ei răcoare.
Oriunde ai fi, departe, aştepţi să vezi iar raiul…
Flori, brazi înalţi, miresme ce înconjoară plaiul.
Timpul ce trece, îţi lasă amintiri…
Aproape e cerul, l-atingi din priviri!
Natura e zâmbetul ce-l păstrezi ca speranţă,
E locul unde am crescut, e magie…
Iubind florile-albastre din copilărie.

Advertisement

Sunetul din mine

Sunetul din mine 

Azi, tot ce simt e diferit,
de la emoţii la chemare…
O melodie-a rupt tăcerea
şi m-a împins către visare.
A strâns dorinţele pe note
Şi le-a urcat în mintea mea,
E atât de straşnică şi dulce,
când o ascult cu inima…
N-are sfârşit, nu-i pe minute,
Continuă atât cât îmi doresc…
O las să-mi cânte, să mă-ncânte,
când dorm, când scriu, când mă trezesc…
Nu ştiu ce-aş face fără şoapte,
Nu ştiu ce melodii s-ascult,
dar sunetul ce mă-nfioară,
Cu tine va rămâne, mut…

Parfumul culorilor

Parfumul culorilor 

Oricât eşti de supărat,
Te vor face să zâmbeşti,
Razele-aurii de soare,
Când le simţi, când le zăreşti.

De vei căuta răspunsuri,
Ceru-albastru e o lupă,
Îţi va trebui răbdare,
Dar de ajutat, te ajută !

De vei vrea să simţi iubirea
Lasă roşul unei flori,
Să pătrundă adânc în suflet,
Să te facă-apoi să zbori.

Când te simţi înduioşat,
Schimbă jocul de priviri,
Cu verdele unei păduri,
Şi respiri, uşor respiri…

Toporaşii, primăvara,
Îţi aduc dulce parfum.
Violetul te surprinde,
Să fii dulce, să fii bun!

Dar şi toamna, te încântă
Cu magia arămie,
Te aşează la fereastră,
Când e zi de nostalgie…

Iarna albă din poveşti,
Îţi aduce bucurii,
Când priveşti fulgii de nea,
Cum se prind în dans, zglobii.

Sunt mai multe legături,
Între oameni, între stări,
Dar e dulce şi plăcut,
Parfumul unei culori !

M-am pierdut…

M-am pierdut… 

Când începusem să cunosc
Că nu te apară un scut,
Ideile m-au prins în luptă…
Şi-apoi, eu m-am pierdut.

Anii au vrut eliberare,
Dar nu puteam să le-o ofer,
Că timpul, rege avea să fie…
Şi pe pământ şi-n cer.

Şi când credeam că am scăpare,
Teama a fost pe primul plan.
Sufletul meu era ostatic
Şi totul era-n van !

Ce făcea gândul fără mine ?
Mi-aş fi dorit să evadez,
Dar glasul unui prizonier
Era să nu cedez!

Am plâns, am scris şi m-am luptat,
Cum aş fi reuşit ?
Aveam speranţă şi răbdare,
Dacă m-ai fi găsit…

Alfabetul unei poveşti

Alfabetul unei poveşti 

Amintire…
Bucurie…
Chemare…
Dăruire…
Emoţie…

Sunt stările care-au hrănit povestea noastră,
Sunt doar cinci flori plăpânde-n glastră.
Tu le-ai cules din Universul fermecat,
Le-ai strâns într-un buchet şi mi l-ai dat.

Fericirea, va urma să înflorească
Îi trebuie mulţi ani că să trăiască…
Gingăşia, a fost doar trecătoare,
Cu timpul se usucă orice floare.

Haina ce o purtăm cu frică,
Să nu se rupă, să nu fie prea mică…
De gândurile rele, am spălat-o,
Dar s-a tocit şi nu am mai purtat-o.

Iubirea…
Jocul…
Kilogramele de vorbe…
Lumina…
Melancolia…

Sunt alte flori ce ne zâmbesc.
Le-am îngrijit şi o să le-ngrijesc…
Ţi le voi dărui, în loc de soare,
Te vor surprinde cu a lor culoare.

Naturaleţea mai contează pentru noi,
De ce să facem din pământ, noroi?
Otrava timpului va sta-n grădină,
Nu chemăm norii într-o zi senină.

Pasiunea…
Quinterna…
Răbdarea…
Sunetul mării…
Şaisprezece…

Sunt flori ce ne-aparţin doar nouă,
Ce-şi scutură petalele de rouă.
În dimineţi cu soare le zăreşti,
Le înconjori c-o panglică şi mi le dăruieşti.

Trăirea-n lumea trandafirilor e diferită,
Aromă de parfum e infinită.
Ţipătul lor se face în surdină,
Îi rupi, îi doare şi apoi suspină.

Uimire…
Vindecare…
Wagnetism…
Xerofilie…

Sunt flori mai rare pe câmpii,
Sau poate tu nici nu le ştii.
Aşa cum Yin şi Yang nu se despart,
Ziua de azi, cu tine am s-o împart.

Ce simt ?

Ce simt ? 

Cuvintele sunt mute,
Evocă noi mistere.

Sunt tristă să te simt şi să nu-ţi pot vorbi.
Iluzii mari, dorinţe,
M-au chinuit, ştii bine !
Tot ce-ndrăgeam, s-a dus…căci, nu e pentru mine.

Soarta, ne ghidează!

Soarta, ne ghidează! 

Ne ghidează soarta-n fiecare zi
E o soarta crudă ce nu va pieri.

Gustul de pelin îl simţi cu putere
Haina de pe tine nu ţi-e mângâiere.
Ieri ai tot muncit, astăzi ce-o să faci?
Des te enervezi, dar mai bine taci.
E un timp rapid şi ne fură tot.
Acum nu visezi, eşti doar un robot.
Zâmbete uitate, amintiri pierdute,
Anii trec grăbiţi, cine să mai lupte?

Secolul vitezei ne ia din lumină,
O greşeală costă, neşansa-i de vină.
Avem doar regrete, ce putem schimba?
Risipim iubirea până vom pleca…
Trist e Dumnezeu că nu-L ascultăm,
Aruncăm cu ură, dar câţi ne rugăm?

Înghit în sec

Înghit în sec 

Prefer s-ascult o melodie,
e timpul meu să scriu din mers,
dau mai încet sonorul dulce,
cuvântul se aşază-n vers.

Aş vrea să scriu despre-amintiri,
dar ce rost are să le-adun?
Se luptă sufletul cu mine,
să-l liniştesc, ce să-i mai spun?

Nu voi uita să desenez,
Flori albe în decor de stele,
Căci fiecare poezie,
E visul visurilor mele.

Mă zbat şi-nghit, înghit în sec…
Un titlu nu găsesc uşor,
Dar cel mai potrivit ar fi,
Să-şi plângă singure de dor..
Căci versurile, mă trădează…
Au scos cuvintele din mine,
De mi-ar lăsa măcar o rază…
Cum să-mi dau seama ce e bine?