Alfabetul unei poveşti


Alfabetul unei poveşti 

Amintire…
Bucurie…
Chemare…
Dăruire…
Emoţie…

Sunt stările care-au hrănit povestea noastră,
Sunt doar cinci flori plăpânde-n glastră.
Tu le-ai cules din Universul fermecat,
Le-ai strâns într-un buchet şi mi l-ai dat.

Fericirea, va urma să înflorească
Îi trebuie mulţi ani că să trăiască…
Gingăşia, a fost doar trecătoare,
Cu timpul se usucă orice floare.

Haina ce o purtăm cu frică,
Să nu se rupă, să nu fie prea mică…
De gândurile rele, am spălat-o,
Dar s-a tocit şi nu am mai purtat-o.

Iubirea…
Jocul…
Kilogramele de vorbe…
Lumina…
Melancolia…

Sunt alte flori ce ne zâmbesc.
Le-am îngrijit şi o să le-ngrijesc…
Ţi le voi dărui, în loc de soare,
Te vor surprinde cu a lor culoare.

Naturaleţea mai contează pentru noi,
De ce să facem din pământ, noroi?
Otrava timpului va sta-n grădină,
Nu chemăm norii într-o zi senină.

Pasiunea…
Quinterna…
Răbdarea…
Sunetul mării…
Şaisprezece…

Sunt flori ce ne-aparţin doar nouă,
Ce-şi scutură petalele de rouă.
În dimineţi cu soare le zăreşti,
Le înconjori c-o panglică şi mi le dăruieşti.

Trăirea-n lumea trandafirilor e diferită,
Aromă de parfum e infinită.
Ţipătul lor se face în surdină,
Îi rupi, îi doare şi apoi suspină.

Uimire…
Vindecare…
Wagnetism…
Xerofilie…

Sunt flori mai rare pe câmpii,
Sau poate tu nici nu le ştii.
Aşa cum Yin şi Yang nu se despart,
Ziua de azi, cu tine am s-o împart.

Published in: on July 16, 2013 at 11:17 am  Comments (28)  
%d bloggers like this: