Cu mâinile legate


Cu mâinile legate

Aveam încredere în timp,
Dar nu ştiu ce s-a întâmplat
Mi-am întins mâinile, cu dor…
Dar nu m-a-mbrătişat,
M-a smuls şi le-a legat.

Anii treceau şi nu puteau
Să rupă nodul ce-mi strângea
Regretele ce m-apăsau,
Privind în urma mea.

Cu mâinile legate,
Puteam simţi chemarea,
Dar nu ştiam s-ascund
Din suflet aşteptarea.

Cu mâinile legate,
Am învăţat să scriu
Şi-am scris rânduri întregi,
Doar nopţile târziu…

Cu mâinile legate,
Puteam să lupt, să zbor…
Dar într-o dimineaţă
Din vis, m-am stins uşor…

Cu mâinile legate,
Am împletit amarul,
N-am vrut, dar
S-a-ntâmplat
Să-mi umple iar paharul.

Cu mâinile legate,
Am cules trandafiri,
Mi-i aşezam aproape
Să am dulci amintiri.

Cu mâinile legate,
Am tras de firul vieţii
Se rupe, căci se duc
Din anii tinereţii…

Cu mâinile legate,
Mi-am cumpărat culori,
Puteam apoi picta:
Fluturi, copaci şi flori.

Cu mâinile legate,
Puteam să îmbrăţişez…
Să merg cu paşi mărunţi,
Drumul să mi-l creez.

Cu mâinile legate,
Am vrut să-mi spăl durerea,
Dar nu puteam nicicum…
Aluneca tăcerea.

Cu mâinile legate,
Am atins Luna rece
I-am spus să stea puţin,
Dar a ales să plece…

De aş putea să rup,
O zi, măcar o parte…
Tot aş simţi că sunt
Cu mâinile legate… 

Advertisements
Published in: on August 27, 2013 at 1:13 pm  Comments (46)  

O carte


O carte 

Agitaţie.
Urma o călătorie.
Timpul se lupta
C-o umbră argintie.

Nu ştiu ce-mi trebuia,
Dar nu eram stăpână
În minte-mi răsuna,
Tot ce lăsam în urmă…

Eram neliniştită,
Şi parcă mi-era greu
Să leg o frază, două,
Să fug cu gândul meu…

Dar brusc, mi-am amintit
Că puteam lua cu mine
Ceva ce mă-ndulceşte,
Ceva ce-mi face bine…

M-am luminat ştiind,
Că m-aştepta o carte,
Cuvinte puse-n ramă,
O carte, fără moarte…
O carte ! 

Published in: on August 22, 2013 at 1:00 pm  Comments (22)  

Aproape de toamnă


Aproape de toamnă

Mai sunt câteva zile…
Toamnă,
Te vei întoarce iar…
Aştept să te revăd,
Să-mi speli dorul amar.
Culorile ţi-au pregătit,
O rochie din visele verii,
Ce n-au putut să-mi stea în cale,
Din cauza durerii.

Te aştept,
Şi sufletul ce-mi e închis,
Îţi va fi colier…
Se va deschide doar prin scris,
Să nu fie stingher…

Cu timpul,
Ştii, nu mă descurc,
Mă seacă, mă nelinişteşte,
Dar toamnă, tu-mi vei sta aproape,
Emoţia mă copleşeşte.

Mă simt purtată de culori,
Dar tu eşti o culoare,
Eşti anotimpul adorat,
Ce faci din stări, o stare…

Melancolie,
Melodie,
Un gust dulceag de dimineaţă
Pe gene îmi vei picura
Iubire şi speranţă.

Şi nopţile,
Când vor fi baluri,
Îţi va cânta o amintire,
Tu vei dansa pe ritmul ei,
Când Luna o să te-admire.

Vei fi regină pe pământ,
Pe munţi şi pe coline,
Şi vei purta ca încălţări,
Dorinţele din mine.

Mi-e frig,
Mi-e frig şi caut,
Cu flori, să mă-ncălzeşti
Cu crizanteme albe
Sau dalii să-mi găseşti…

Şi vocea de mi-e tristă
Alin-o prin cântare…
Doar ţie îţi voi spune,
Ce am şi ce mă doare.

Toamnă,
Când vei purta inele
Căci ştii că ai doar trei,
Nu le uita lângă oglindă
Priveşte-le, de vrei.

Septembrie,
E luna când,
Aş vrea să fie călduroasă…
Octombrie,
S-adorm visând,
Cu foile pe masă.
Noiembrie,
Vrea fericire,
Tristeţea spune multe,
Redă-i un zâmbet cald pe buze,
Şi cheamă să te-asculte.

Mi-e dor de tainele-ţi divine…
Îmi eşti atât de-aproape, toamnă…
Sunt la un pas de tine !
Published in: on August 18, 2013 at 4:31 pm  Comments (21)  

S-a mutat, Luna…


S-a mutat, Luna… 

S-a mutat , Luna…
A plecat de pe cer,
A aflat de fapt
Că totu-i stingher.

S-a mutat, Luna
A luat cu ea stele
A vorbit cu speranţele
Şi le-a luat şi pe ele.

S-a mutat, Luna…
A luat strălucirea
Unui chip minunat
Ce-i aflasem sosirea.

S-a mutat , Luna
A luat norii cu ea,
A strâns visele toate
Le-a prelins pe podea.

S-a mutat, Luna…
Deci nu mai e noapte
Cum mai vorbim?
Doar ascunşi printre şoapte…

S-a mutat, Luna
Şi nu mi-a mai spus
Unde s-o aştept?
La răsărit sau apus ?!

S-a mutat , Luna
Într-un loc fermecat…
M-a cuprins acum,
Un dor apăsat.

S-a mutat, Luna… 
Şi n-am mai zâmbit
Acum urmez eu…
Vei fi fericit?

Published in: on August 15, 2013 at 8:06 pm  Comments (52)  

Derută


Derută 

Avem o viaţă , fiecare…
Ne-a fost trimisă pe pământ,
Să-ndeplinim un scop anume,
Sau să descriem un cuvânt.

Ce se petrece azi cu noi?
Adesea punem întrebări,
N-avem secunde potrivite
Dar totul e ascuns în stări.

Avem o viaţă-ntr-adevăr,
Prin ea trecem, cu ea murim
Dar nu-nţeleg de ce e dat,
Din lumea asta să pierim…

La încercări suntem supuşi.
O hotărâre luată-n mers,
Îţi schimbă soarta şi e greu,
Să ai în viaţă de ales.

Published in: on August 13, 2013 at 1:10 pm  Comments (34)  

Să ştii să-ţi ceri iertare…


Să ştii să-ţi ceri iertare…

Ţi-am legănat cuvintele
Atunci când au sosit.
Puternic inima-mi bătea,
Dar, iar m-ai părăsit.

Mi-am deschis sufletul,
Şi nu credeam,
Că o să poţi să mă-nţelegi,
Mi-ai picurat dorinţe, vise
Şi-ai început s-alergi.

Şi strada ce ducea la tine,
N-avea trotuar, era-nvechită
Simţeam atunci când tu plecai,
Din casa părăsită.

De câte ori nu te-am ascuns,
Că pe o floare fără mamă?
Şi n-aşteptăm să mă iubeşti,
Îţi alungam din teamă…

Mâinile noastre se-ntâlneau
Când soarta paşnic, ne lovea
În braţe te strângeam puternic,
Şi-ţi îndulceam privirea…

De apărea pe ceru-albastru
Că nu ne vom vorbi,
Îi aduceam doar nori în cale,
Aproape tu, să-mi fii..

Mă întristează adevărul,
Dar şi minciunile-au distrus,
Întreg castelul de-amintiri,
Şi tot ce ne-am propus.

Greşeala noastră, depărtarea
Ne-a făcut rău, ne-a despărţit
Nu ne puteam vedea prea des,
Şi-am plâns, am suferit.

Orgoliul nu se lasă-nvins
A strâns regretele din urmă,
Tăcerea parcă e de fier,
Şi sufletul mi-l curmă.

Puterea vorbelor e sfântă,
O căutăm cu disperare,
M-aş linişti dac-ai putea,
Să ştii să-ţi ceri iertare…

Cu aşteptarea, mă-mpac bine
Din câte cred, am învăţat,
S-aştept, să sper, să lupt, să caut
Şi să primesc un gând curat.

Pentru că Dumnezeu ştia,
Că oamenii sunt trişti,
Le-a oferit lacrimi amare,
Când suferi, să rezişti!

Aşa voi face eu acum,
Înnod cu fundă, un nou vis…
Şi ţi-l trimit, că drept cadou,
Poate n-o fi respins!

Published in: on August 9, 2013 at 6:05 pm  Comments (40)  

Mi-ai apărut în vis…


Mi-ai apărut în vis… 

A fost un vis adevărat.
Nu pot să cred ce am visat,
Un vis ce n-am să-l uit în veci,
După atâtea gânduri reci.

Visam cum paşii ţi i-ai îndreptat spre mine,
Şi eu să te privesc, nu mă puteam abţine…
Timidă, răsfoiam o carte învechită,
Zâmbeai, cu gândul, ca vântul să o-nchidă.

Dar cum n-aveam curaj să spun o vorbă, două
Timpul trecea grăbit şi începea să plouă,
Cu gândul să alerg, m-am ridicat,
M-ai strâns de mână,
Să plec, nu m-ai lăsat.

Aveam emoţii şi te ştiam aproape,
Stropii grăbiţi se prelingeau pe pleoape.
Să mai rămân puţin, tu îmi şopteai…
Şi să-ţi răspund ştiu sigur că-ţi doreai…

Dar s-a făcut să se ivească zorii,
Mi-ai smuls dorinţe şi-n ochi eu te-am privit,
Voiam doar să alung din calea noastră, norii…
Dar ce păcat…un zgomot, m-a trezit !

Published in: on August 5, 2013 at 1:00 pm  Comments (30)  

Câteva


Câteva 

Câteva cifre memorate,
Câteva zile în suflet adunate,
Doar câteva trenuri care aşteaptă plecarea,
Din sufletul gării ce-şi reia aşteptarea.

Doar câteva sunt puţine…
Din complexul viaţă, ce ne aparţine !

Published in: on August 1, 2013 at 1:34 pm  Comments (8)  
%d bloggers like this: