Să ştii să-ţi ceri iertare…
Ţi-am legănat cuvintele
Atunci când au sosit.
Puternic inima-mi bătea,
Dar, iar m-ai părăsit.
Mi-am deschis sufletul,
Şi nu credeam,
Că o să poţi să mă-nţelegi,
Mi-ai picurat dorinţe, vise
Şi-ai început s-alergi.
Şi strada ce ducea la tine,
N-avea trotuar, era-nvechită
Simţeam atunci când tu plecai,
Din casa părăsită.
De câte ori nu te-am ascuns,
Că pe o floare fără mamă?
Şi n-aşteptăm să mă iubeşti,
Îţi alungam din teamă…
Mâinile noastre se-ntâlneau
Când soarta paşnic, ne lovea
În braţe te strângeam puternic,
Şi-ţi îndulceam privirea…
De apărea pe ceru-albastru
Că nu ne vom vorbi,
Îi aduceam doar nori în cale,
Aproape tu, să-mi fii..
Mă întristează adevărul,
Dar şi minciunile-au distrus,
Întreg castelul de-amintiri,
Şi tot ce ne-am propus.
Greşeala noastră, depărtarea
Ne-a făcut rău, ne-a despărţit
Nu ne puteam vedea prea des,
Şi-am plâns, am suferit.
Orgoliul nu se lasă-nvins
A strâns regretele din urmă,
Tăcerea parcă e de fier,
Şi sufletul mi-l curmă.
Puterea vorbelor e sfântă,
O căutăm cu disperare,
M-aş linişti dac-ai putea,
Să ştii să-ţi ceri iertare…
Cu aşteptarea, mă-mpac bine
Din câte cred, am învăţat,
S-aştept, să sper, să lupt, să caut
Şi să primesc un gând curat.
Pentru că Dumnezeu ştia,
Că oamenii sunt trişti,
Le-a oferit lacrimi amare,
Când suferi, să rezişti!
Aşa voi face eu acum,
Înnod cu fundă, un nou vis…
Şi ţi-l trimit, că drept cadou,
Poate n-o fi respins!
Denisa Aricescu 