Derută
Avem o viaţă , fiecare…
Ne-a fost trimisă pe pământ,
Să-ndeplinim un scop anume,
Sau să descriem un cuvânt.
Ce se petrece azi cu noi?
Adesea punem întrebări,
N-avem secunde potrivite
Dar totul e ascuns în stări.
Avem o viaţă-ntr-adevăr,
Prin ea trecem, cu ea murim
Dar nu-nţeleg de ce e dat,
Din lumea asta să pierim…
La încercări suntem supuşi.
O hotărâre luată-n mers,
Îţi schimbă soarta şi e greu,
Să ai în viaţă de ales.
Advertisements
Asa e! 😉
Te felicit, draga mea! 🙂
Hugs!
Iti multumesc enorm de mult, Lala! 🙂
Te pup cu mult drag. 😀
Viața, cadoul lui Dumnezeu pentru om. Atunci când în centrul ei se află Dumnezeu, atunci omul poate spune ca trăiește cu adevărat.
La toate întrebările tale la care nu ai poate un răspuns, există o singura persoana care e în măsură să îți răspundă. Isus. Ce bun și gata de ajutor este El, însă doar atunci când omul nu-l respinge. Te pup draga Eda.
Aveti dreptate, doamna Melania… Il voi ruga sa ma ajute, sa pot primi raspunsurile de care am nevoie… stiu ca niciodata nu m-a parasit si in orice clipa de ratacire, doar Lui ma rugam… 🙂
Va multumesc tare mult!
Toate cele bune, va doresc!
Mihai Eminescu
Dorinta
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.
O poezie superba a Poetului Neamului Romanesc. 🙂
As putea fi rau si sa spun ca unii chiar nu merita sa faca umbra pamantului, dar adevarul este ca nu putem trai cu totii vesnic. Viata este o sansa data fiecaruia de a face ce poate mai bine si mai frumos cu ea. Ca unii profita mai mult si altii mai putin, asta este altceva. Nimeni nu se naste invatat si cu siguranta nimeni nu moare stiindu-le pe toate.
Daca am sti dinainte rezultatele alegerilor si deciziilor noastre, nu ar mai fi alegeri sau decizii, ci pur si simplu am copia ceea ce ni se dicteaza, ca niste elevi constiinciosi. Dar stim cu totii ca lucrarile de control nu se dau doar din ce ni se dicteaza, ci si din ceea ce invatam singuri. Probabil ca adevarata frumusete a vietii este exact sa stii ca timpul tau e limitat si totusi nu stii ce urmeaza. Corecteaza-ma daca gresesc 🙂
Nu am de ce sa te corectez, Tibi… asa este! Dar parca de multe ori imi doresc sa fi stiut din-nainte ce urmeaza, sa-mi pot pregati sufletul sa lupte… tocmai de aceea n-o sa inteleg niciodata “viata” si de ce ne-a fost dat sa traim si asa cum tu ai spus cu alegerile si deciziile, da, intr-adevar daca le-am cunoaste nu s-ar mai fi numit asa…ci pur si simplu traiam mecanic, nimic nu ar mai fi fost spectaculos… stii ce mai cred insa ?! Atunci cand vom incepe sa ne obisnuim cu viata, ea ne va arata ca trebuia sa o pretuim din timp… acum totul ramane la aprecierea noastra… 🙂
Nimeni nu poate sti exact nimic… se spune despre Dumnezeu ca a existat dintotdeauna, dar nu te poti abtine sa te intrebi de ce… si daca nu a fost El Creatorul, de unde au aparut toate? Dar nimic nu suna mai rau decat perspectiva sa nu fi existat nimic vreodata… tocmai de-asta ar trebui sa ne bucuram de ce avem 🙂
Da, despre viata ma intreb de ce exista… Dar n-am nicio indoiala cu referire la Dumnezeu, stiu ca El ne-a creat si de asemenea mai stiu ca e ajutorul meu in toate situatiile, cred in El si n-am sa ezit sa-I cer vreodata ajutorul, pentru ca e raspunsul tuturor celor existente.
Da, intr-adevar…trebuie sa ne bucuram de ce avem si de ce ni s-a dat, dar tot apar intrebari… 🙂
Poate nu degeaba cei mai fericiti sunt cei care nu isi pun intrebari…
Da, posibil… 🙂
Foarte frumoasă poezia! iar finalul este superb! Alegerile sunt greu de făcut, ne schimbă viaţa, şi ne definesc ca oameni!
Va multumesc tare mult pentru aceste cuvinte minunate! 🙂
Intr-adevar, alegerile ne definesc ca oameni… dar nu intotdeauna.. pentru ca uneori putem alege gresit si cu greu ne putem repara greseala si riscam sa ramanem altfel vazuti, chiar daca noi ne dam seama de rezultatul obtinut… acum totul e relativ!
Așa este ! 😦
Nu trebuie sa fim tristi…
Multi pupici si o seara dulce! 🙂
Lindo poema que nos leva a pensar no sentido que estamos dando à nossa vida. Mudar não é fácil, precisa determinação e perseverança.
Doce noite para você!
Gracias! 😉
I Nominate you for A Bunch of Awards – 13 Nominations
please choose any 2 awards out of the 13
accept it and oblige
there are no linkbacks for this award
http://ajaytao2010.wordpress.com/2013/08/13/a-bunch-of-awards-13-nominations/
Thank you very much!
thank you dear Eda
Avem o viaţă , fiecare…
Ne-a fost trimisă pe pământ,
Dar care e aceea,
Din multele dorinti ce sunt?
Avem o viata, sau…
O viata este tot?
Si ceea ce traieste, este,
Si ceea ce apare mort!
Sa-ndeplinim un scop anume,
Sau scop prin noi se-ndeplineste?
In gandul pierderii de viata,
Ne temem de necunoscut…
Dar viata este toata,
Fara sfarsit, sau inceput…
Inteleg ce doriti sa spuneti prin aceste versuri frumoase, insa eu asa simt ca se intampla… 😉
Va multumesc!
@”Dar nu-nţeleg de ce e dat,
Din lumea asta să pierim…”
– – –
Se pare ca toate angoasele noastre existentiale provin de la teama de moarte… în ceea ce ma priveste, mi-am “îmblânzit” de mult acea “aprehensiune”, caci a te îngrijora si a-ti face “sânge-rau” nu servesc la nimic, ba sunt complet negative pentru sanatatea generala, asa ca: sa pozitivam si sa ramânem optimisti-realisti-lucizi! 🙂
Eda draga, stii cu siguranta ca suntem doar în trecere pe-aceasta planeta, deci relativi si temporari, claditi din materie biodegradabila… 🙂 Daca-n fata vietii nu suntem egali, în cea a neantului, absolut toti devenim muritori de rând, ca ne cheama Bill Gates, Eda sau Mélanie! 🙂 Meanwhile: carpe diem & gaudeamus igitur! 🙂 Restu’?… vanitate si desertaciune, adica vânt! 🙂
Va multumesc pentru aceasta boare de speranta…imi fac bine, mult bine cuvintele dumneavoastra.
Va apreciez si va indragesc !
Pupici!
cu drag matern…<3 🙂
Şi totuşi, dacă nu o iei
Poate să fie şi mai greu;
Şi doar tu ştii ce poţi, ce vrei,
De eşti pitic, ori poate zeu. 🙂
E greu cu hotararea mea,
E greu in clipele de-acum,
Pitic as fi, dar sa fiu zeu…
Mi-ar fi usor sa-mi vad de drum…
În paporniţă n-am nici un sfat,
Şi chiar de aş avea, tot nu ţi-aş da;
Tu trebuie să o găseşti, e calea ta.
Iar eu acum mă duc la somn, în pat. 😀
Noapte bună acolo departe!
Ma gandesc ca noaptea asta
Va fi blanda, va fi buna…
Ma asez la geam sperand,
Ca-mi va spune Mandra Luna !
Noapte buna!
🙂
Mă gândesc că noaptea-punte
Către-un mâine ce-a fi azi
Te-a îmbrăca-n miros de brazi
Şi te-a mângâia pe frunte.
Ar fi dulce, ar fi simpla
N-as mai vrea sa ma complic
Sigur ar fi mangaiere,
Brazi, miros…ce sa mai zic?!
Să te-nvăluie-n lumină
Astrul nopţii cel tăcut
Şi să-ţi fie noaptea plină
De un vis nou, neştiut.
Gata, am ochii în papuci, aşa că dezertez în pat. Somn uşor!
Cu lumina ei cea slaba
Ma topeste uneori
Ce sa fac daca eu simt…
Ca “deruta”-i de la stari ?!
Multumesc frumos !
Noapte buna! 🙂