Cu mâinile legate


Cu mâinile legate

Aveam încredere în timp,
Dar nu ştiu ce s-a întâmplat
Mi-am întins mâinile, cu dor…
Dar nu m-a-mbrătişat,
M-a smuls şi le-a legat.

Anii treceau şi nu puteau
Să rupă nodul ce-mi strângea
Regretele ce m-apăsau,
Privind în urma mea.

Cu mâinile legate,
Puteam simţi chemarea,
Dar nu ştiam s-ascund
Din suflet aşteptarea.

Cu mâinile legate,
Am învăţat să scriu
Şi-am scris rânduri întregi,
Doar nopţile târziu…

Cu mâinile legate,
Puteam să lupt, să zbor…
Dar într-o dimineaţă
Din vis, m-am stins uşor…

Cu mâinile legate,
Am împletit amarul,
N-am vrut, dar
S-a-ntâmplat
Să-mi umple iar paharul.

Cu mâinile legate,
Am cules trandafiri,
Mi-i aşezam aproape
Să am dulci amintiri.

Cu mâinile legate,
Am tras de firul vieţii
Se rupe, căci se duc
Din anii tinereţii…

Cu mâinile legate,
Mi-am cumpărat culori,
Puteam apoi picta:
Fluturi, copaci şi flori.

Cu mâinile legate,
Puteam să îmbrăţişez…
Să merg cu paşi mărunţi,
Drumul să mi-l creez.

Cu mâinile legate,
Am vrut să-mi spăl durerea,
Dar nu puteam nicicum…
Aluneca tăcerea.

Cu mâinile legate,
Am atins Luna rece
I-am spus să stea puţin,
Dar a ales să plece…

De aş putea să rup,
O zi, măcar o parte…
Tot aş simţi că sunt
Cu mâinile legate… 

Advertisements
Published in: on August 27, 2013 at 1:13 pm  Comments (46)  
%d bloggers like this: