Un trup cu două suflete


Un trup cu două suflete 

Fericirea,
Ne stă-ntr-un zâmbet reuşit,
neanunţat,din inimă venit !
Ne stă într-o privire pătimaşă
ce lasă urme, ca o avalanşă..
N-o cauţi, căci nu are adresă…
sau poate se găseşte în poveşti,
căci e prinţesă!
Nu e stabilă, fuge fără urmă,
îţi ia din vise, speranţa ţi-o sugrumă.

Tristeţea,
Un gust sărat al lacrimilor reci,
ce îl aduni în pumn , în gândurile seci.
De vrei să ai tovarăş, într-o călătorie,
mereu e pregătită, aproape să îţi fie.
Dar pentru mine, e chemare,
a versurilor ce le scriu,
m-ajută să-mi hrănesc povestea…
şi ne-nţeleasă, eu să fiu.

Cu două suflete, trăim cu toţii,
Ne amăgim…
Şi nu vedem,
Căci trupul meu, dar şi al vostru…
Ne schimbă viaţa ce-o avem…

Advertisements
Published in: on September 5, 2013 at 1:00 pm  Comments (34)  
%d bloggers like this: