Când cerul ne zâmbeşte mut…


Când cerul ne zâmbeşte mut… 

Astăzi,
din liniştea pământului pustiu
chem norii să se-adune
şi soarelui îi scriu…
să stea singur o clipă…
pe cerul infinit,
căci tare dor îmi e de asfinţit.

Am chemat Luna, să ne cânte ore-n şir
pe strada,
ce ne-adăpostea cândva.
În paşi de dans, vom desena iubirea…
Mă strângi în braţe şi eu voi fi a ta!

Va fi surpriza nopţii pentru noi,
căci nu e orice dans,
cum bănuieşti…
De mâna ne vom lua,
…te voi privi,
şi-apoi te voi lăsa să mă iubeşti.

Un dans ne va apropia mai mult,
cu fiecare gest al inimilor noastre…
Nedespărţiţi vom fi, căci vom avea
un cântec dulce al florilor albastre…

Advertisements
Published in: on November 13, 2013 at 7:00 pm  Comments (14)  
%d bloggers like this: