Când cerul ne zâmbeşte mut…
Astăzi,
din liniştea pământului pustiu
chem norii să se-adune
şi soarelui îi scriu…
să stea singur o clipă…
pe cerul infinit,
căci tare dor îmi e de asfinţit.
Am chemat Luna, să ne cânte ore-n şir
pe strada,
ce ne-adăpostea cândva.
În paşi de dans, vom desena iubirea…
Mă strângi în braţe şi eu voi fi a ta!
Va fi surpriza nopţii pentru noi,
căci nu e orice dans,
cum bănuieşti…
De mâna ne vom lua,
…te voi privi,
şi-apoi te voi lăsa să mă iubeşti.
Un dans ne va apropia mai mult,
cu fiecare gest al inimilor noastre…
Nedespărţiţi vom fi, căci vom avea
un cântec dulce al florilor albastre…
Advertisements
Soare cu S mare, Denisa! Zambesc. Doar asa prinzi fluidul …
Si eu am zambit ! 🙂
Multumesc!
O seara frumoasa !
O altă poezie, o altă încântare. 🙂
Felicitări, my dear! ♥
Ma bucur sa aud asta !
Iti multumesc din suflet! 🙂
Pupici!♥
frumos. norii, cerul, sunt frumoase si ele
Multumesc din suflet! 🙂
O seara frumoasa!
Pupici.
My friend please send me your meil on my emil adress please with love maxima
Why ?? 🙂
Foarte frumoasa si plina de profunzime.Felicitari!!!
Iti multumesc tare mult, Razvan ! 🙂
O zi frumoasa !
“nu oricare dans” asa cum spui tu, ci acesta al poeziei, care e mai minunat decat orice dans, de asta iubesc poezia, e ceva special, felicitari!
M-au emotionat frumoasele cuvinte ale dumneavoastra!
Va multumesc din suflet !
O zi dulce!
Pupici.
🙂
🙂