De-un roşu aprins…


De-un roşu aprins… 

Un timp supus secundelor.
Aştept. Ai sosit.
Nu erai singur.
Mâinile tale ascundeau ceva.
Am zâmbit. Tu ştii să zâmbeşti?
Doar îmi vorbeşti.
Îmi spui că sunt steaua ta.
Dar tu nu ştii, iubitule, că stelele plâng?
Întreg cerul e plin de lacrimi
şi se revarsă asupra noastră…
Continui, continui să-mi vorbeşti…
Iubitule, hai să ascultăm liniştea împreună!
Mă priveşti. Taci. Vorbeşti. Surâzi. O şoaptă. Două.
Ai clipit, iar din genele tale s-au scuturat visele mele…
Întind mâna să le prind.
Cădea vis după vis…
Dar tu le-ai prins şi m-ai atins,
c-un trandafir de-un roşu aprins…

Advertisements
Published in: on November 21, 2013 at 7:00 pm  Comments (24)  
%d bloggers like this: