Prietena mea, noaptea…


Prietena mea, noaptea… 

Noapte eşti dulce,
ţi-am mai spus,
te-aşezi fără să vrei la mine,
ţi-am deschis uşa,
şi mi-e bine.

Mă duc cu gândul mai departe,
Cuvintele mă ţin de mână,
Imi eşti aşa de dragă, noapte…
Tu mă înalţi pe mândra Lună !

Când întunericul din tine,
A izbucnit fără suflare,
Mi-am strâns visele-n pumn,
Ştii bine,
Căci le lăsai fără culoare.

Aprinzi şi stingi,
câte o stea…
Căci ăsta-i rolul tău, acum…
Dar noapte, cum de te-ai gândit,
Să le aprinzi pe al meu drum?

Când somnul bate în fereastră,
Foi aurite rupi din cer,
Las să se culce un cuvânt,
Şi să se nască un mister.

Published in: on December 5, 2013 at 7:00 pm  Comments (20)  
%d bloggers like this: