Sirop amărui în zile de ceaţă…


Sirop amărui în zile de ceaţă… 

Ferestre mari la case mici,
O simplă uşă stă deschisă,
S-a făcut frig şi n-am simţit,
Că-n jocul iernii am fost prinsă.

Aer de zile îmbâcsite,
Strecoară ceaţă şi mult fum…
Dansează-n ritmul unor scrieri,
Ce cad tăcute peste drum.

Şi trec maşini peste cuvinte,
Neobservate sunt lovite,
Târându-se pe maluri sumbre
Din ce în ce mai ameţite…

Se pierd cuvintele din oameni,
Şi mor rugându-ne din mers,
Să le zărim când ne ascund
Orice durere dintr-un vers…

Un sirop amărui ne e pregătit
Îl gustăm zi de zi sau ceas după ceas.
În vise de-l bem şi ne săturăm,
Trezindu-ne ştim că fără el n-avem glas.

Iubim, oftăm, ne bucurăm…
Sau suferim şi ne rugăm,
Ce suntem noi fără cuvinte?
Ce e cuvântul fără om?

Published in: on December 15, 2013 at 5:03 pm  Comments (24)  
%d bloggers like this: