Când sufletul meu vorbeşte cu tine…


Când sufletul meu vorbeşte cu tine… 

Ştii că sărutul tău a fost pansamentul inimii mele,
aşezat peste anii ce mi-au răpit copilăria?
Ştii că mângâierea ta, a fost aripa unui înger,
ce mi-a alinat durerea purtată în suflet?
Ştii că zâmbetul tău a fost bucuria,
simţită şi astăzi în adâncul sufletului meu?
Ştii că doar cuvintele tale sunt stele aprinse
în Universul scrierilor mele ?
Ştii că vocea ta e dulceaţa şoaptelor
ce mă linişteşte de zgomotul lumii?
Ştii că visul tău a fost răspunsul aşteptat
al viselor mele?
Ştii că privirea ta mi-a sorbit din dorinţe
şi m-a lăsat să te ating?
Ştii că paşii tăi i-am numărat
ca să ştiu că secundele pot fi paşi de iubire?
Ştii că îmbrăţişarea ta a fost cea mai frumoasă călătorie
printre norii sfioşi şi zâmbitori?
Ştii că sensibilitatea ta a sensibilizat fiecare vers
pe care l-am scris, gândindu-mă la tine?
Ştii că depărtarea va fi umbra tuturor copacilor
aplecaţi şi zdrobiţi în picături şterse de ploaie?

Mi-e teamă,
căci uneori vei plânge,
dar vreau să ştii că nu voi lăsa să curgă lacrimile tale
triste şi întrebătoare,
ţi le voi şterge cu răbdarea rugăciunilor mele;
iar palmele tale,
ţi le voi unge cu balsamul trandafirului,
crescut ca rod al dragostei noastre!
…ştii,
Oare când vei şti,
Că am scris mult prea devreme sau poate mult prea târziu ?!
Published in: on January 3, 2014 at 9:00 pm  Comments (24)  
%d bloggers like this: