Draga mea mămică

Draga mea mămică,

Încă un an…
Încă un an în care timpul
A înfăşurat cu răbdare
trecerea lui prin viaţa ta.
Rând pe rând, se scurg clipele…
lăsând în urma lor amintiri,
cele mai frumoase amintiri.
Mi-e dor de copilărie,
mi-e dor
şi tare aş fi vrut să te văd
cum m-ai strâns în braţe pentru prima dată…
mi-ar fi plăcut să-ţi simt bătăile inimii
şi emoţia din priviri.
Eşti gingaşă,
te gândeşti la mine minut după minut,
fiecare îmbrăţişare de-a ta,
mă face să mă simt puternică.
Vocea ta suava prelinge linişte în sufletul meu
şi e minunat să te ascult!
Aş vrea să-ţi cad în genunchi
şi să-mi cer iertare pentru fiecare vorbă
ce a făcut să te doară atunci când buzele mele
au rostit vorbe fără ca eu să le dau voie.
Mi-aş fi dorit să tipăresc cuvintele pe stele
să apară în noapte şi tu să le zăreşti
cum stau scrise doar pentru tine…
dar cum soarele şterge orice urmă de întuneric
m-am gândit să le iau
şi să le-nfăşor în speranţe,
speranţe divine cu oglindiri luminoase,
pentru doi ochi albaştri !
Să nu lăcrimezi,
Se vor îndeplini !
Acum,
Sărută-mi fruntea,
atinge-mă cu mâinile tale calde,
ce-mi cunosc chipul,
iar eu ţi le voi încălzi cu sărutări de copil…
Copilul ce te iubeşte şi-ţi mulţumeşte pentru fiecare zi
desprinsă şi aşternută din acest Univers.