Tăcerea dintre vise


Tăcerea dintre vise 

Aşternutul de catifea
mă-nfioară şi mă trimite să visez.
Da !
Acolo e întregul meu Univers.
Târziu, tot mai târziu
cad peste mine,
tainele ascunse în plumbul tăcut,
desfăcut, ce a rupt
un suflet temut.

Respir şi inspir
mă caută des
vise, o mie,
într-o noapte-argintie…
Mă trezesc când sunt mai aproape de tine,
stelele fac pauză cu somnul trimis.
Tu mă cauţi, mă strigi,
mi-ai zis :
-Vino la mine!
De mâna m-ai prins…
M-ai privit şi apoi,
Te căutam iar în vis,
cu un dor aprins
ce nu s-a mai stins…

Advertisements
Published in: on February 1, 2014 at 6:00 pm  Comments (15)  
%d bloggers like this: