Strada dorinţei cu linie continuă


Strada dorinţei cu linie continuă 

Era o zi simplă,
poate doar câţiva nori complicau puţin cerul.
Pantofii eleganţi mă aşteptau,
m-am urcat în maşina timpului, am pornit radioul
şi am început să accelerez.
Se difuza o melodie ce-mi părea cunoscută,
fredonam uşor…
În câteva minute, cerul părea să rămână singur
fără vreun martor pe lângă el;
zâmbeam, soarele nu mă deranja
tocmai plecasem de acasă
peisajul superb, mă mângâia…
câteva indicatoare aveau să apară în drumul meu…
erau diferite,
primul mă atenţiona că vor cădea sărutări,
cel de-al doilea mă avertiza că întoarcerea e interzisă,
oare ce se întâmpla ?
Aveam prioritate doar spre strada viselor
şi asta ar fi însemnat să-mi păstrez sensul de mers.
Da, îmi plăcea acea stradă,
părea diferită şi poate chiar minunată.
Copacii zâmbeau ,
iar umbrele lor se prindeau în dans.
Deodată linia continuă se accentua,
următorul indicator mă atenţiona
că va urma o curbă deosebit de periculoasă
pe traiectoria inimii…
Am frânat din timp
dar,
nu te-am putut evita,
ai apărut în faţa mea
şi mi-ai tăiat calea.
Nu ştiam ce se întâmplă cu mine…
M-am trezit şi mi-ai spus că sunt conectată  la aparatul iubirii,
iar fiecare fir ce se leagă de mine e un gând de-al tău…
M-ai salvat, dându-mi şansa la viaţă cu dragostea ta,
nu pot decât să-ţi mulţumesc,  zâmbindu-ţi zi după zi
şi plimbându-ne astfel pe strada dorinţei cu linie continuă…

Advertisements
Published in: on February 5, 2014 at 6:00 pm  Comments (27)  
%d bloggers like this: