Când pasiunea scutura petale peste noi…


Când pasiunea scutura petale peste noi…

Eram la fereastră
admiram cerul cum se pregătea să adoarmă.
Tu,
ai deschis uşa şi ai rostogolit un zâmbet către mine;
nu puteam să-l las neobservat…
M-am îndreptat către măsuţa rotundă,
am vrut să mă aşez să-ţi scriu,
dar era ocupată
şi poate chiar mai fericită…
Mă aşteptau câteva lalele roşii,
o foaie şi un stilou.
Te-ai aşezat lângă mine…
mâinile tale cuprindeau palmele mele,
ochii tăi picurau magie în sufletul meu,
şoaptele mele erau mute…
N-aveam voce,
eram cuprinsă de emoţie…
Ai luat un pahar de cristal,
paharul din care obişnuiam să gust siropul speranţei
şi ai turnat povestea unor cireşe amare…
Amestecate aveau o aromă ameţitoare,
m-am pierdut în braţele tale…
În acea seară,
ai închis Luna într-un medalion
şi l-ai prins în jurul gâtului meu
să-l pot purta cu mine pretutindeni…
Iubitule,
m-ai lăsat să adorm pe umărul tău ,
dar eu nu ştiam că
Tu,
mi-ai furat gândurile, cuvintele şi sărutările pentru totdeauna…

Published in: on February 13, 2014 at 7:00 pm  Comments (11)  
%d bloggers like this: