A plecat iarna şi…


A plecat iarna şi… 

Îmi propusesem
să stau doar câteva minute în faţa sobei
să aud cum trosnesc lemnele uscate
sau cum alte lemne îşi lăsau seva să moară vorbind în focul înteţit
de flăcările ce schimbau temperatura din zi,
dar am uitat sau poate că nu mi-am dorit prea mult.
În schimb, am lăsat mirosul de portocale
să-mi ademenească fiecare gând din gând.
De cana cu ceai nu m-am atins,
doar îl preparam şi îl lăsăm să se răcească,
mi-era îndeajuns să-i simt aroma caldă în camera de la stradă…
Ghetuţele maronii au fost un deliciu,
pentru albul zăpezii aşezat fără rost,
păreau frunze căzute prin paşii grăbiţi…
prin bătaia vântului, copac să fi fost ?!
A plecat iarna şi…
nu şi-a luat rămas-bun,
a presărat amintiri pentru clipa de-acum…
A plecat iarna c-un cântecel
îmi zâmbea fredonând,
tu şi cu el“,
clătinând un clopoţel de ghiocel…

Advertisements
Published in: on March 1, 2014 at 11:50 am  Comments (28)  
%d bloggers like this: