Nu te mai aud, dar te pot asculta


Nu te mai aud, dar te pot asculta

Ne-au găsit legănându-ne pe-o aripă de înger,
Ne-au luat şi ne-au ascuns într-un glob fără ferestre.
N-aveam aer, n-aveam lumină, abia respiram.
Stăteam ghemuită în braţele tale,
Până când totul s-a spulberat…
Explozia de gânduri m-a fărâmiţat într-o secundă…
Pe trupul tău inert erau împrăştiate părţi din mine,
Inima mea se târa în palmele tale,
Bătea puternic,
Îţi recăpătai pulsul.
Îmi porţi iubirea prin vene,
Iar eu îţi port viaţa prin fiecare bătaie a inimii mele…
Când te-agiţi, mă zgudui,
Dar încep să-ţi vorbesc,
Iar ecoul îţi aduce pe buze cel mai frumos cuvânt.
Şopteşte-mi-l !

Advertisements
Published in: on March 9, 2014 at 6:00 pm  Comments (20)  
%d bloggers like this: