Când fericirea îşi ţinea braţele încrucişate…


Când fericirea îşi ţinea braţele încrucişate…

Din întâmplare,
am întâlnit-o într-o după-amiază
vindea flori la capăt de stradă…
şi cum ele se ofiliseră
stătea serioasă şi-şi ţinea braţele încrucişate.
N-o cunoşteam,
dar m-am apropiat de ea şi-am început s-o gâdil
n-a râs, nici măcar n-a zâmbit,
s-a enervat
şi mi-a aruncat flori ofilite la picioare…
le-am adunat în speranţa că pot salva câteva,
lăsându-le ca adăpost apa cristalină;
dar tot aveau să moară după ceva timp.
I-am mulţumit florăresei
pentru crinii cei albi,
doar inocenţa lor mă făcea să îmi recapăt puterea…
La câţiva paşi,
un domn m-a întrebat:
“-Ce s-a întâmplat cu Fericirea? “
L-am privit şi-aproape fără glas am încercat să-i răspund:
“-Nu ştiam cine e,
dar azi am cunoscut-o şi tocmai mi-am dat seama.
E ea
şi…
Fericirea e tristă !”

Advertisements
Published in: on March 31, 2014 at 6:30 pm  Comments (14)  
%d bloggers like this: