Căsuţa din lut


Căsuţa din lut

Pe prispă,
bătrânul Mai aşeza flori de in la picioarele bătrânei
care îmi ţesea zilele la război
şi îmi pregătea opincuţele pentru destăinuirea vieţii.
Am plecat din mâinile anotimpului.
Păşeam agale pe cărare
paşii mi-i pierdem, necunoscuţi în zare…

Gârbovită de soarele puternic
am căzut la poalele muntelui,
într-o vale dincolo de înstrăinare.
Ţi s-a făcut milă, eram însetată…
Mamă, m-am născut în braţele tale
şi mi-ai picurat viaţa pe buze…
Am crescut la pieptul tău
şi erai tot mai fericită cu mine de mână.
Tata, zâmbea…
(Mereu şi-a dorit o fetiţă.)
Eu creşteam,
în casa părintească am învăţat să cos
şi nu-mi coseam rochii-nflorate,
mi-am cusut poezii să-i ţină inimii de cald
pentru zilele de acum, mamă,
când străzile aglomerate au transformat uliţa copilăriei
într-un vers ce lasă draperiile desfăcute tot timpul la fereastră…
Noaptea când plâng,
îmi amintesc de trăistuţa pe care mi-ai pregătit-o
cu miresmele rozelor ce-mi luminează calea…
Mamă, de ce n-ai oprit un trandafir şi pentru tine?
Mi-ai dăruit toată lumina şi tu, m-aştepţi acum în întuneric…
Eşti darnică, mamă, dar tu nu ştii că oricât ţi-ai dori să stau lângă tine,
va trebui să mă reîntorc la căsuţa din lut ?!
Mă va aştepta poate alt bătrân dintr-un alt anotimp,
dar, mamă, îmi va fi teamă, căci atunci ştiu că nu voi mai fi un copil.

Mă voi reîntoarce cu buzele stafidite şi trupul trudit,
Cu mâinile grele şi părul albit…
Purtată de viaţă în gânduri nestinse
Dar stinsă din viaţă cu stelele-aprinse…

Căsuţa din lut ne-aşteaptă pe toţi
Nu-i şubredă, ci umedă,
De lacrimi căzute în zile deşarte
Pe pragul tăcerii dintre viaţă şi moarte…

Advertisements
Published in: on May 15, 2014 at 5:00 pm  Comments (23)  
%d bloggers like this: