Dor prelins din felinare


Dor prelins din felinare

Se-ascunde zgomotul din parc
pentru o noapte luminată.
Din felinarele aprinse,
liniştea curge aşteptată…

Te-aştept şi eu,
ca-n orice seară
cu duioşie şi cu dor.
Îndreaptă-ţi paşii către mine
şi lasă-mă să te ador.

Aici pe bancă lângă mine,
Te-aştept să vii,
Te-aştept şi-ţi spun
S-apari zâmbindu-mi,
căci la tine
găsesc speranţă să adun.

Din pas în pas,
tot mi se pare
că te aud păşind timid.
Rupeai un fir de iasomie
şi timpu-n loc, tu, l-ai oprit.

M-am ridicat şi deodată,
Trupul mi-l simt mult mai uşor.
Privirea mi se pierde-n gol…
Te-aştept să vii.
Te-aştept. Mi-i dor !

Un mic răvaş: Ştiu! Este pentru prima dată când am ales să vă adresez două-trei cuvinte în mod direct. Până acum, am răspuns comentariilor pe care le-am primit şi nu ştiu cât de bine m-am făcut înţeleasă, am încercat. Astăzi, am aşternut aici, postarea cu numărul 200, pentru mine înseamnă enorm şi asta datorită, dragilor mei cititori, care pentru cel puţin o singură dată au mângâiat cu privirea rândurile mele. Chiar dacă uneori am vrut să renunţ la scris, am cules speranţă din încurajări şi am continuat să-mi las sufletul să vă vorbească parcimonios, aşa cum ştie el şi voi continua, nu mă voi opri. Aţi fost aici mereu, mi-aţi adus aprecieri, cuvinte deosebite, bucurie, zâmbete şi gânduri minunate, iar eu, nu pot decât să vă mulţumesc tuturor şi vă ofer un bucheţel dulce de îmbrăţişări culese din toate anotimpurile. Vă sunt recunoscătoare. Toate cele bune, cu mult drag ! 🙂

Advertisements
Published in: on May 29, 2014 at 3:15 pm  Comments (40)  
%d bloggers like this: