Un gol plin
După ce mi-am închis sufletul,
l-am încuiat cu o cheie numită zâmbet
şi-am aruncat-o în marea moartă,
dar nu, nu acea mare pe care o ştim cu toţii,
e o altă mare, moartă de somn şi de dorinţă.
Pe marginea unui drum, m-am oprit şi
mi-am vândut vocea să pot cumpăra tăcerea timpului,
dar timpul nu tace, aşa că m-am supus neînţelegerilor lui.
De curând, am găsit flori, albastre flori,
mi-au promis că-mi vor cânta când eu voi da norii la o parte
şi le voi şterge lacrimile din cale,
să nu pară viori dezacordate.
Îmi schimb privirea,
văd cerul adânc în mersul stângaci,
Simt un gol plin de gânduri şi de tot ce iubesc.
Se târă după mine,
Abia mai păşesc,
Ameţesc.
Denisa Aricescu 