Lasă-mi, Doamne!

Lasă-mi, Doamne!

Doamne, lasă-mi adierea
Vântului cel călător
Să-mi aducă mângâierea
S-o aşeze pe pridvor.

Doamne, Tu, lasă-mi copacul
Cu-a lui aură-nverzită
Să se oglindească-n lacul
Dintr-o zare părăsită.

Lasă-mi pomii înfloriţi
Să nu plece cu-anotimpul
Căci cu paşii lor grăbiţi,
Se vor scutura cu timpul.

Doamne, lasă-mi o speranţă
De pe cerul însorit
Să mă poată încălzi
Când chipul mi-este umbrit.

Doamne, lasă-mi şi un nor
Poate-mi va schimba destinul
Căci privind spre viitor
Ploaia caldă-mi spală chinul.

Lasă-mi, Doamne şi cuvântul
Să-l pot scrie într-o zi
Să-mi aducă bucuria
Zâmbetelor de copii.

Doamne, soarele de-l muţi
Fără raze şi lumină
Vino, Tu, în locul lui
Ziua să mi-o faci divină.

Doamne, lasă-mi şoapta caldă
Să pot mângâia un suflet,
Gândul să-mi fie prieten
Să am timp să pot să cuget.

Lasă-mi cântecul de stele
Să se-audă pe la geam,
Doamne, aproape, doar pe Tine
Te-am avut şi te mai am.

Doamne, lasă-mi, Tu, iubirea
Câte zile voi mai fi,
Lasă-mi inima să simtă
Nu-mi lua darul de-a iubi!

Advertisement