Un gri colorat din cuvinte
Când Dumnezeu a lăsat iubirea,
Toate florile erau parfumate.
Când iubirea a ajuns pe Pământ,
Oamenii au încercat să-i dea culoare.
De atunci toate florile îşi poartă petalale-n gri
Şi îşi pierd parfumul la atingerea unui deget de speranţă.
Frumos! Felicitări!
Va multumesc frumos!
O seara buna! 🙂
Frumos! Oamenii din pacate nu stiu sa aprecieze natura si viata la adevarata lor valoare….
Ai mare dreptate. Iti multumesc mult!
O seara frumoasa ! 🙂
Multumesc asemenea! 🙂
Iti multumesc si eu! 🙂
Oamenii trebuie să prețuiască iubirea, pentru ca florile ei să-i încânte cu frumusețea lor.
Asa este, mi-ar placea sa fie asa, dar, uneori, oamenii nu fac decat sa ofileasca bietele flori, captivandu-le in cuvinte.
O zi dulce, sa aveti ! 🙂
Buna dimineata, Eda !
Felicitari pentru postare
Iar daca nu-i cu suparare
Ai mai dat spre publicare
O noua CARTE cu poezioare ? 🙂
Week-end placut ! 🙂
Aliosa.
Nu e nicio suparare.
Va multumesc pentru-ntrebare,
Un nou volum daca apare,
V-anunt din timp,
Cu incantare. 🙂
Va multumesc mult ! O seara frumoasa. :rool:
Salut Eda.
Vă mulțumim pentru vizita dumneavoastră.
Bine week-end.
Îmbrățișări și sărutări.
Cu o mulțime de dragoste.
Noroc România!
Va multumesc mult ! 🙂
Zile frumoase si dumneavoastra!
iata… inca o nunata de gri, care ma incanta…
Ma bucur sa aud asta. 🙂
Va multumesc enorm!
Foarte frumoase şi profunde versurile, dragă Eda!
“Oamenii au încercat să-i dea culoare.
De atunci toate florile îşi poartă petalale-n gri” — aş spune eu că, oamenii nu preşuiesc nimic ce primesc gratis. Nu se bucură de nimic. Strică tot. Nimeni nu-i mai distrugător ca şi omul.
Te îmbrăţişez cu mult drag, Eda. 🙂
Asa este, draga mea, Stefania, m-a doborat acest gand si s-a lasat scris, doare… offf!
Iti multumesc din suflet, pentru tot! ❤
Pupiciiii. 🙄