Rămân tăcută zi de zi
În noapte, fug şi mă ascund
Îmi risipesc durerea-n umbre
La tine vin
Oricum, oricând.
Îngheaţă sufletul din mine,
Şi orice taină, câte sunt?
Mi-apar cuvintele-n imagini,
Le-mbrăţişez,
Oricum, oricând.
Nu ştiu să caut primăvara
Cu vestitorul ei plăpând,
Parfumul vieţii nu răsare
Chiar de-l aştepţi
Oricum, oricând.
Bătaia inimii-mi răsună
În trup, în lacrimi şi visând.
Simt pulsul fiecărei clipe
Privindu-te
Oricum, oricând.
Număr la geam dorinţe surde
Ploaia apare derulând
Dezamăgiri ce lasă-n urmă
Un timp pierdut
Oricum, oricând.
Dintr-un amestec de surprize
Misterul vine rând pe rând
Mă lasă-n faţa unor roluri
Să te iubesc
Oricum, oricând.
Advertisements
artă. e poezie vie ce faci. e poezie pură.
Să ne mai contrazicem ? Se poate să fie aşa, cum spui tu, “poezie vie”, dar vin cu un semn de completare, “poezie vie, dar netratată”, dintr-un corp obosit. Îţi aduc mulţumiri, oricum, oricând ! 🙂
Wonderful poem.
Thank you !!! 🙂
Foarte frumos! O zic direct, acum! 🙂
Vă mulţumesc, oricând, oricum ! 🙂
O zi frumoasă !
Frumos mister este omul si sufletul său, si misterul trebuie să rămână mister .
Sufletul e un mister într-o lume misterioasă. 🙂
preferata mea ❤
🙂
serios 🙂
Mă bucur mult ! Mulțumesc. 🙂