Când enigmele visării mă-nvolburau


Când enigmele visării mă-nvolburau

Dintre dorinţele pe care le-am avut odinioară,
Doar zâmbetul dimineţii le-a mângâiat.
Pe asfalt,
Rugăminţile ardeau în tăcere,
Departe plângând în noaptea de foc…
Buzunarul de catifea dezlipea speranţele în urma mea,
Lăsându-le să se joace în zilele cu dor.
Aeriseam ideile lipsite de orice însemnătate,
Cântau în cor pe notele înalte…
Mă blocam în tăcere, în cuvinte şi-n ritm
Ce folos şi ce timp ?!
Se pierdeau orele când poposeam în gândul serii,
Minutele stingeau enigmele visării.

Advertisement
Published in: on March 24, 2015 at 8:45 pm  Comments (15)  
Tags: , , , ,

Nicidecum


Nicidecum

Am obosit să caut alinarea
Povestea nu stă scrisă, nicidecum
Se apropie de uşă doar chemarea
Învăluindu-mă-n mireasma cea de-acum.

Parfumul delicios se aşază în priviri,
Privirile lăsate-n urma mea şi-a ta,
Cuvintele se-ascund, nu poţi să mai respiri
Ştiind că doar tăcerea s-a instalat, deja.

Am aruncat în tine cu răceală
O palmă a năpustit asupra ta,
Mâna ce te-a surprins dintr-o greşeală,
Obrazul l-a atins. Ce rost avea?

Nu te-a durut, iubitule, căci ştii
O palmă ce aşteaptă mângâiere
Zdrobeşte gustul amărui din zi
Şi cheamă stelele să-ţi spele din durere.

M-am ridicat din lacrimile scurse
Pe foile pe care ţi le-am scris, târziu
Adânc, oful, în suflet îmi pătrunse
Am fost ceea ce nu o să mai fiu…

Published in: on March 17, 2015 at 9:13 pm  Comments (9)  
Tags: , , , ,

Aere de primăvară


 

…se înteţise focul, până când o zi de sâmbătă l-a stins. M-am ridicat din fotoliu, cu gândul că-l voi reaprinde, dar deja lemnele arseseră mult prea repede, iar tăciunii aproape nici că se mai zăreau. N-am înţeles ideea, eu, desigur, aşteptam pe cineva să sosească. Nu, nu era o persoană, aşteptam primăvara ca voi toţi. Voiam s-o iau cu mine şi să i-o ofer mamei în dar. Am coborât să cumpăr un buchet de flori, mă gândeam la trandafiri, şi mamei îi plac trandafirii, însă am găsit un aranjament floral. A fost în favoarea mea, n-am stat prea mult timp să mă gândesc şi era chiar cochet.

Ajunsă acasă, după mult timp, în care nu ne-am mai văzut, mama dichisea ceva prin camera ei. Am îmbrăţişat-o cu dor, lăsându-i primăvara să i se aşeze-n privire, dar m-am convins, privirea mamei face cât nouă primăveri.
După lungi discuţii şi calde mângâieri, timpul amesteca orele târzii până în marginea nopţii. Duminica sosea hotărâtă, dar schimbată. Primăvara crea mari confuzii. După revederea îmbucurătoare cu tatăl meu, m-am reîntors în locul în care zilele trec mai rapid decât timpul în sine.

Într-o aglomeraţie de neimaginat, oamenii se grăbesc să ajungă. Unde se grăbesc, unde vor ajunge? M-am pierdut în speranţe, în cuvinte şi-n viaţa de zi cu zi. Dau vina pe primăvară cu aerele sale de domniţă nou-apărută în oraş. Merge. Se plimbă din parc în parc şi hrăneşte porumbeii, dar se ridică brusc şi-i sperie. Se-ndepărteză, fuge, râde şi se schimbă. Ne schimbă. Se joacă. Separă minutele-n melodii, doar cu atât ne mai răsfaţă.

Orele trec agitate, iar gândul mă seacă şi m-aruncă în spatele unui dig. Se aud şoapte, nu voi lăsa poezia să se-nchidă-n mine.

Primăvara zâmbeşte, dar nu e zâmbetul ei…

Published in: on March 12, 2015 at 6:13 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Când noaptea-şi lăsa trena desfăcută


Când noaptea-şi lăsa trena desfăcută

Când porţile cerului s-au închis,
noaptea a pătruns în încăperea oraşului
şi-şi desfăcea trena albă şi tremurândă.
Stăteam ore întregi şi-o admiram,
simţeam cum primesc răspunsurile toate
prin suflări lungi şi apăsate.
În încăperea noastră rece,
căldura şoaptelor sfinte
se dizolva în paharul gol al serii,
lăsând ca-ntr-o pictură, geamurile umede.
Mă ridicam şi-l conturam cu gândurile tale.
Mă apăsau,
Mă stingeam uşor…
Mimam atingerea lor.
Iertarea topea distanţa dintre noi.
Pe degete-mi rămâneau urme de nori,
Mi se imprimau în suflet
Şi-mi lăsau ploaia, călăuză.
Burniţa cu aceeaşi plăcere,
Searbădă şi infinită,
Iar eu rămâneam cu acelaşi gând,
La tine.

Published in: on March 6, 2015 at 7:13 pm  Comments (15)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: