Chipul împietrit al nopții


Chipul împietrit al nopţii

Amintirile erau în doliu
De vântul ce spulbera tăcerea
Doar printr-o atingere în păr
A pomului înflorit.

Am trecut pe lângă lumânările aprinse.
Noaptea era fierbinte
Şi cerul vărsa ceară din cuvinte.

Am suflat uşor,
Apoi, m-am oprit.

O mângâiere pe coapsa albastră a clipei
A trezit emoţiile dezgolite şi stranii.
Suspinau.
Lacrimile se prelingeau pe chipul împietrit al nopţii
Şi se-aprindeau una câte una,
Lăsând să răsune în oraşul adormit:

Iartă-l, obrajii ei vor fi mângâiaţi
De alte anotimpuri…

Published in: on April 30, 2015 at 5:00 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

8 CommentsLeave a comment

  1. Mă aplec, iarăși, în fața talentului tău! Să-ți fie răsplătit!

    • Iar eu aduc mulţumiri din suflet, de fiecare dată, cu aceeaşi plăcere ! Toate cele bune ! 🙂

  2. esti plina de metafore… imi place🙂

    • Mulţumiri din suflet ! Mă bucur mult să aud asta ! Toate cele bune !🙂

  3. Plăcut și metaforic.

    Iartă-l, obrajii ei vor fi mângâiaţi
    De alte timpuri…

    Speranță spre un viitor afectiv,trebuie să o conștientizăm.

    • Vă mulţumesc mult !🙂

  4. Foarte frumos. Bravo!

    • Îţi mulţumesc din suflet ! O seară dulce şi frumoasă !🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: