Scântei din flori de tei
Se-agaţă timpul de poveşti
Ieri pe la geam, azi în visări
Mâine te-ntreabă unde eşti…
Se schimbă serile de mai
În lungi cărări de anotimp,
Ce duc spre rai…
Se joacă soarele în flori
Ieri în culori, azi în bujori
Ce sărbători…
Se-apropie rază de rază
La tâmple seamănă-amintiri
O şoaptă îmi rămâne trează…
Din flori de tei apar scântei.
E liniştea ce mă apasă
Şi se revarsă-n ochii mei…
Douăzeci şi doi
Doi ochi legănau trecutul în amintiri
Şi împleteau imagini două câte două.
Erau semnele vieţii,
Care din doi în doi paşi
Mă făceau să simt aproape
Jocul de lumini ce separă
Bucuriile de tristeţi
Şi zâmbetul de lacrimi.
A două şansă mi-a zâmbit
Când povestea se oprise în loc…
Se aşterne tinereţea în doi de două ori
Şi-mi scrie în suflet cu emoţii…
Ploaia de trandafiri
Am întârziat când într-o seară
Încă mai ploua cu trandafiri.
Am ajuns aproape lângă tine,
Şi zâmbeam senin cum îi admiri.
M-am apropiat mai mult de fericire
Şi povestea lua cuprinsul unei zări
Trandafirul ce îl atingeai de mine
Era cheia marii aşteptări.
Ploaia-şi legăna privirea spre apus
Când petalele aprinse se-aşezau
Trandafirii îmbobociţi de-atâta dor
Îşi cântau povestea şi-nfloreau.
Eram tu şi eu într-o mulţime
Ca într-un tablou pictat demult.
Mă îndrăgosteam păşind, din nou, spre tine
Te apropiai şi tu…
Am renăscut.
Te-am regăsit
am revenit în braţele îngheţate ale gândurilor stinse
de teama zilelor
ce-mi pândeau fericirea.
minutele–mi ofereau un zâmbet viclean
pe care nu-l puteam uita prea curând.
atingeam secundarul pentru o clipă,
dar ceasul vechi nu reacţiona.
când destinul bătea din palme,
mă trezeam.
ştiam că e momentul să plec
tu rămâneai în urma mea
în pas cu timpul
mă rătăceam
am descuiat porţile tuturor şoaptelor
până te-am regăsit…
Denisa Aricescu 