Vara din poveşti
Prin geamurile sparte de tunet,
Vara pătrunse în încăpere
Infăşurându-şi chipul după perdea.
Tremura, avea buzele sângerânde.
Cireşele-i căzură din buzunare.
Am îmbrăţişat, vara cu tot dorul !
Mi-a zâmbit, deşi era rănită.
Mi-a promis că va rămâne un timp la căbănuţă.
Soarele o vindeca.
La răsărit, îi pansa fiecare rană
Şi îi săruta palmele la apus.
Fericirea din privirile lor
Îmi dezmorţea sufletul de căutări…
Vara din poveşti mă regăsea citind,
Şi-mi punea flori de levănţică la fereastră.
Vara din poveşti a început să facă destăinuiri începând cu o grădină de munte, flori împletite, hârtie colorată din palmele soarelui, carioci şi cuvinte. M-a aşezat pe iarba umedă într-o seară şi chicoteam împreună.
Nu ştiu câţi dintre dumnevoastră cunosc faptul că pe lângă încercările parcimonioase de a scrie versuri, cea de-a doua mea pasiune este să creez semne de carte. Iubesc să împachetez hârtii colorate, să le lipesc şi să le dau viaţă prin cuvinte. Mi le aşez în cărţi şi depănăm amintiri, la finalul poveştii. Poate ele cunosc mai bine decât mine, personajele.
M-am gândit că ar fi frumos să împart această plăcere cu dumneavoastră. Vă sunt recunoscătoare ! 🙂
Denisa Aricescu 