Când căutai să îmi săruţi iubirea

Când căutai să îmi săruţi iubirea

Mi-am desenat timpul pe o coală de speranţă
Mi-am luat gândul de la şoaptele pe care le-am iubit,
M-am ascuns în ochii căprioarei ce-şi plimba destinul
Prin pădurile de foc din asfinţit.
Când eu mă zbăteam pe marginea visului
Tu alergai cu paşi repezi spre mine
Mă strigai cu toată puterea,
Îmi săgetai auzul cu semnale aprinse
Şi-mi făceai inima să se strecoare printre stânci.
Când m-ai găsit,
mi-ai sărutat sufletul cu dor,
iar eu mi-am închis ochii, tremurând.
M-am agăţat de tine,
aşa cum se agaţă cireşele amare la urechile verii.

Advertisement

Când timpul ne-a ţinut aproape

Când timpul ne-a ţinut aproape

Au fost clipe când nu eram aici,
Mă ascundeam în anotimpuri
Şi visam la mai bine.
Mi-am deschis sufletul în faţa cuvintelor,
Tu treceai pe lângă mine şi m-auzeai citind.
Mă opream şi-mi suflam peste răni
Tu te-ntrebai ce e cu mine…
Mă distanţam când mă pierdeam în zile
Îmi deznodai fundele tăcerii
Şi lăsai cuvintele să curgă din mine.
Dorul îmi traversa corpul cu fiecare atingere
În minutele în care iubirea îşi ştergea chipul
Cu o petală de crin.
Am lăsat zilele să treacă pe lângă noi
Şi ne-am regăsit ţinându-ne de mână,
După încă un an.

Când răbdarea-mi săruta gândurile

Când răbdarea-mi săruta gândurile

E timpul să scriu ca să mă vindec
E timpul când toţi stropii s-au disipat de-atâta timp
Aşteptarea parcă e un campionat
Iar eu lupt cot la cot cu răbdarea
Mă întrece,
Mă topesc,
Mă zbat
Îmi revin şi tresar.
Alerg,
Depăşesc linia de sosire,
Înving şi răbdarea mă învinge
Se strecoară pe sub tălpile mele
Îşi înfige ghearele în clipele scurse
Şi-mi sărută gândurile până le topeşte
Din nou, acelaşi joc continuu.
Mă retrag şi scriu.
Scriu ca să mă vindec de dor.

Tăcerile din mine

Tăcerile din mine

Nu am mai adormit cu ochii spre fereastră
Nu am mai adormit.
Lumina mă veghea.
În colţurile lumii se răspândea o veste
Şi poate noi, aceiaşi, priveam aceeaşi stea.

Nu am mai adormit cu gândul la iubire
Nu am mai adormit.
Voiam să te ascult.
M-apropiam uşor de visele din mine
Şi le topeam în suflet când tu erai tăcut.

Nu am mai adormit, gândindu-mă ce-i bine
Nu am mai adormit.
Se tot făcea că scriu…
În rânduri sfărâmate îmi împleteam cuvinte
Şi mă abandonau când se făcea târziu.

Nu am mai adormit cu amintiri în palme
Nu am mai adormit.
Suspinul mă-ncerca.
O lacrimă prelinsă îmi străbătea obrazul
Şi se zbătea de teamă când timpul o ştergea.