Când toamna poartă paşii unei veri
Îţi calculezi paşii,
Îţi potriveşti ceasul,
Amâni discuţiile pentru mai târziu…
Ţi-ai înfăşurat timpul pe după gât
Şi-l roteşti minut după minut…
Emoţiile stau agăţate la ferestre.
Mi-am înfrânt teama şi le-am cules.
Soarele şi-a ridicat privirea şi a început să sufle în palmele-mi rotunde,
Am ameţit de bucurie.
Iubirea îşi întindea aripile către mine şi plutea în juru-mi s-o ating.
Am risipit nostalgia în mare,
Purtată de valuri, respira cu ardoare
Dorul purtat de pescăruşi
Îţi strecura un zâmbet şi-ţi număra paşii, călcându-ţi pe urme…
Din cămaşă zorzonată a mării,
Vedeai cum se-ntindea trupul Verii din Poveşti.
Se disipa în nisipul fin în straturi de fericire
Încolăcindu-ţi tălpile-n parfum…
Atingi colierul şi uiţi să-l roteşti,
Dar ultima perlă ruginită uşor
Te-anunţă că din spatele munţilor
Pătrund melancolii din frunze-aurii…
Îţi măsori alţi paşi, te întinzi şi le laşi
Emoţionant poem, şi mai intens cu aşa fotografii. 🙂
Felicitări! 💝
Aduc mulţumiri din suflet !
Îţi doresc o toamnă cu emoţii şi căldură ! ❤
Mulţumesc, asemenea! 🙂 😘
Îţi mulţumesc şi eu ! 🙂
Buna dimineata Eda !
Gand la gand cu bucurie,
minunata poezie ! 🙂
VARA deja a trecut iar de astazi,
” A venit TOAMNA ” ! 🙂
O TOAMNA lunga si frumoasa
cu o NOUA CARTE de POEZII pe masa !!! 🙂 🙂 🙂
Cu respect,
Aliosa.
Vă mulțumesc din suflet !
Va doresc o toamnă frumoasă, călduroasă, emoții și bucurii ! 🙂