Timp naiv
În Casa Razelor de Soare,
Stăteau deschise, cuvintele mele, zi de zi…
Mânuţe gingaşe de copii te conduceau
Pe canapelele din catifea aurie.
O singură privire stătea retrasă,
Metisă a Verii din Poveşti şi a Iernii-Culoare de Argint
Scria Povestea Cerului, acolo, unde
Urmele întregii lumi se intersectau
Într-un apus sângeriu…
În noaptea târzie, notele se izbeau în pereţi de stele,
Îngeri coborâţi pe portativ.
Timpul.
Ah, ce naiv !
Denisa Aricescu 