Floarea mea preferată
Fericirea-mi şterge cuvânt după cuvânt
Le soarbe cu ardoare şi le preschimbă-n gând.
Dorinţele ce rabdă când sufletul mi-e dor
Se ard şi mă inundă şi nu mai ştiu ce vor.
Mă ţine-n viaţă doar simplul te iubesc
Şi am iubit tot timpul gândindu-mă la tine,
Şi tu când te gândeşti la mine, înfloresc
Doar gândul tău miroase atât de bine…
Fericirea e floarea mea preferată,
Când liniştea e boboc,
Iar iubirea îi e parfum.