Revedere
Nu găsești prea multe cuvinte când reîntâlnești pe cineva drag…
Închizi ochii,
Și-i îmbrățișezi sufletul.
Nu-s cuvinte, câte lacrimi de dor
și câte pauze lungi și dese ca atunci când îți legeni visele-n gânduri.
Nu-s flori mai frumoase ca ochii pe care-i iubești
Și nici timp să te-aduni, să te cauți, să crezi…
Nu-s tăceri mai dulci ca atunci când se naște-un sărut.
Nu-i cer mai senin ca atunci când simți că poți să zbori,
Când fericirea te înalță în cele mai îndepărtate zări,
Și nu-s culori câte zâmbete așezate pe umeri
Așteptând să atingă obrazul omului drag de lângă tine.
Nu-i liniște-n suflet ca atunci când te simt atât de aproape de mine,
Când tresar și mă pierd lângă tine.
Nu-i zbor mai lin ca atunci când te-alin,
Nu-i bucurie, câtă emoție, emoția de a te revedea
Nu-i cântec mai duios ca îmbrățișările noastre,
Nu există timp, un timp atât de lung ca atunci când te am aproape,
Când stingi dorul și-mi așezi visul pe pleoape…
Revederea e cel mai frumos loc de pe pământ,
Și din gând,
Sărutând.
Când în brațe te ține doar visarea.
În adierea timpului, orașele înfloresc.
Parfumul florilor de tei îmi încălzește sufletul.
Norii nu mai sunt demult nori, sunt poeme la ferestre.
Parisul meu mult iubit.
Când trandafirii nu și-au pierdut parfumul în zbor.
